In seara asta nu ma mai simt atat de singura, iar ecourile lumii nu imi mai vibreaza in cap; nu ma mai dor oasele si nu imi mai usuc lacrimile in fumul tzigarii.
In noaptea asta culeg stele in cosuletul ponosit si imi imbrac tapetul vechi cu ele; cate o stelutza pentru fiecare dorinta; apoi ce ramane impart: una, mie, una tie. Cel care va ramana fara, la sfarsit ii va fura celuilalt un sarut.
Hahhah!
Chiar daca e frig si chiar daca ceata se lasa tot mai gros, imi imbrac trupul cu al tau si visez ca pot dormi asa; vreau sa ma pierd in tine, cu tine.
Si rad ca ai burta (de fapt nu ai!)- imi place boticul pe care il faci cand te tachinez, imi plac ochii plecati spre burta inexstenta si semnul de intrebare pe care il afisezi fugar.
Ador noptile in care imi pot asculta gandurile alaturi de tine, cand iti pot asculta inima stand ghemuita la pieptul tau.
Ma caut si te caut, ma intreb daca ceea ce simtim este real, daca nu fugim de fapt impreuna de singuratate.
Ma intreb daca nu ne pierdem in prejudecati, daca nu ne este frica; ma intreb aiurea una sau alta cand de fapt ar trebui sa traiesc clipa, sa pornesc de la ea spre ziua de maine; si daca nu a fost momentul pentru cuvantul ala?! Si daca ar fi trebuit sa aleg un altul? Si daca maine nu va mai fi? Si daca voi fugi mereu de ceea ce simt? Si daca vei ramane pierdut in noaptea cetzoasa; si daca o voi regreta? Si daca trebuia sa dorm de fapt in loc sa fiu aici? Si daca m-am grabit? Si daca as inceta sa imi pun intrebari stupide ce ar fi?
Maine va veni oricum!
Noapte buna all!

Maine va veni oricum!

Comments

Tagged on:                                                 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.