Te-as fi iubit cumva, cu patima pe taramul amagirii; te-as fi iubit inteligent si frumos si aberant si inspaimantator; te-as fi iubit cu groaza si cu focul ca te-as putea pierde; te-as fi iubit ca in povestile cu dimineti insorite cand personajele dorm inca lin langa raul rece, dupa o noapte de dragoste fierbinte.
Cineva mi-ar spune ca ma leg la cap degeaba; iar eu i-as raspunde ca o cordelutza in plus nu strica nimanui; ce naiba oameni buni!!??
Bineinteles ca as fi suparata de afirmatia amicului, de afirmatia mea; cenzorul din mine va interveni si vom avea o noua enigma pusa bine la pastrat; pana cand va izbugni sub forma unei crize de anxietate sau sub forma unei crize de isterie asupra unui necunoscut nevinovat.
Hm…se face dimineata; si stelele se duc incet la culcare invaluite in patura de nori; poate va ploua. Si daca nu va ploua? Frunzele ratacite ale toamnei se vor simti si mai singure doar sub pasii mei.
La fel de singure ca si mine…
Te-as fi iubit oricum…
Hm…iar am mintit!
