copilarie

Am scris-o azi. Stiu ca mai este pana la Craciun….dar asa am simtit!

 
De Craciun aveam vacanta. Puteam dormi cat mai mult, puteam visa in liniste la darurile pe care Mos Craciun mi le va lasa sub brad.
-Ohooo, hooooo erau bogate nu joaca, pe cuvant!
De la mama, de la tata, mamaie, tataie; uneori si o matusa.
Papusele, ursuleti, dulciuri si carti. Mamei ii lasa totdeauna Mos Craciun carti pentru mine. Frumos ambalate si cu o fundita rosie deasupra. De-abia asteptam sa le citesc. Ma faceau mult mai curioasa decat jucariile in sine. Trebuia sa gasesc adevaratul dar dincolo de cuvintele vrajite impanzite pe paginile lor.
In dimineata Craciunului stiam ca trebuie sa am la indemana o perna in plus ca sa imi acopar urechile.
-Guuuuiiiitttttt! Guuuuuuiiittttt!
Asa este traditia.
Apoi, pe jumatate adormita asteptam ca tataie sa ma ia in brate; stiam ca ma va pune sa calaresc purcelul innainte ca acesta sa nu mai fie purcelul din cotet cu care schimbasem idei in tot anul ce a trecut.
Odata am avut un purcel cu ciucurasi la gat; parea de jucarie. Am uitat cum il chema, dar parca zambea cand vorbeam cu el; am plans cand l-au taiat.
Craciunul copilariei mele era cu zapada inalta in care facem cazemate la poarta casei bunicilor si impreuna cu toti copiii de pe strada aprindeam lumanari cand seara se lasa. Ne jucam acolo pana tarziu si ne imaginam ca am facut casa ingerilor. Poate chiar era o casa a ingerilor. Aveam bancute si masute din zapada batatorita; aveam pat si cuptor. Si spuneam povesti frumoase in flacara lumanarilor.
Tata si tataie carau zapada din curte la poarta, asa ca puteam adauga mereu un element nou casei- cazemata.
Imi placea sa ma tavalesc prin zapada.
Uneori tataie il punea pe Viorel, catelul nostru lup la sanie si acesta ma plimba prin toata curtea. Era vesel si ascultator.
Bunica facea cozonaci pufosi si maaaarriiii, cozonaci cu nuca si imi placea sa bag degetul in ei cat timp erau inca fierbinti. Ii scotea din cuptor si ii insira pe o soba cu plita.
Intr-o seara de Craciun, deasupra turlei bisericii care se gasea peste drum de casa noastra, am vazut o stea deosebita. Am simtit ca este steaua Lui Iisus, steaua magica a crestinatatii.
Si de acest Craciun voi merge in cimitirul din spatele bisericii si le voi aprinde bunicilor mei cate o lumanare. Nici Viorel nu mai este si in curtea copilariei mele nu stiu daca voi mai calca vreodata.
Dar mi-au ramas amintirile. Cel mai frumos Craciun este in sufletul meu.

In seara de Crăciun

Comments

Tagged on:                                         

0 thoughts on “In seara de Crăciun

  • 06/12/2008 at 8:38 PM
    Permalink

    credinta e suprestimata. ca si dragostea de altfel.
    poti sa traiesti fericit fara ambele. cum de asemenea poti sa traiesti fericit si bine fara un rinichi…
    am vazut oameni care traiesc fara creier…
    si astia mi s-au parut atat de fericiti…asa ca ce atata craciun?
    🙂

    Reply
  • 06/12/2008 at 8:40 PM
    Permalink

    scrii destul de bine insa.
    esti amuzanta 😉
    sper sa-mi aduc aminte si sa mai vin pe-aici

    take care

    Reply
  • 06/12/2008 at 9:46 PM
    Permalink

    Pfffff….complicata treaba!
    M-ai si speriat un pic, intristat!
    In rest, multumesc pt vizita si te mai astept!
    X

    Reply
  • 08/12/2008 at 6:13 PM
    Permalink

    Frumoasa atmosfera de Craciun pe care ai descris-o. Mi-au placut personajele Viorel si purcelul cu care schimbai idei. Pe el cum il chema?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.