1,2……..
Au mai căzut încă trei fulgi.
Daniel zâmbi şmechereşte. Îşi pune un deget la tâmpla dreaptă şi măsoară stratul de zăpadă de pe drum.
– Hmm! Asta înseamnă că…..1,2,3,4! Şi uşor începe să se dezmorţească fiecare degeţel de la mâna stângă, numărând urmele lăsate de sanie.
5! Acum suntem 5!
-Hai să ne întrecem!
Băieţelul în albastru de-abia îşi târa sania.
-Aaa! Ce grea este! Cum pot să mă întrec cu voi? spuse el mirat
-Mai bine mănânc o bomboană. Hohotul de râs acoperi foşnetul hârtiei de la bomboană.
-Mmm, ce dulce e! Aroma mă face să visez. Nu îmi pasă.
O rază de soare îi cuprinse chipul. O îmbrăţişare.
Ochii copiilor, orbiţi brusc se întoarseră spre sănii şi ideea de concurs deveni un vis al tuturor.
Pentru că primul sosit va fi cuprins de vraja dulce a razelor de soare.
Gaseşti bucuria în ochii celor drepţi, în dimineţile îngheţate de iarnă. Poţi traversa râul înspumat călcând pietrele înfipte în nisip.
Înfunzi mâinile tremurânde în buzunarele adânci. Cauţi căldura şi siguranţa fiecărei zile.
Viaţa este o bomboană.
-Ce culoare are bomboana ta?
Ce culoare are bomboana ta?