In liceu am „umblat” peste tot in tara alaturi de prietenii mei din cluburile turistice. Am o serie de amintiri atat de frumoase.
Dar muntele ramane dragostea mea. Serile le petreceam la foc, inconjurati de brazi si alintati de razele lunii sub acordurile magice ale chitarii.
Parca timpul statea in loc.
Pe Valea Strajii eram atat de obosita incat am adormit langa rau, iar cei din club ma cautau disperati, pentru ca apoi sa intru la o orientare de noapte cu o lanterna chioara, impreuna cu Bogdan si o betiva pe care am pierdut-o pe drum. La Cheia ne-a plouat rau, dar am petrecut atat de frumos alaturi de Mogly din Brasov, iar M. de la „Albatros” a incercat chiar o discutie inteligenta, surprinzatoare pentru ochii sai albastrii; la Balanoaia dormeam cu Mihai doar pe iarba ca sa simtim fiorul naturii. Am dormit cu totii in paturi suprapuse intr-o cabana in constructie si Vali cu acordeonul lui a cazut din pat in disperarea de a-mi ura un „la multi ani” cu 6 luni inainte de a fi ziua mea. „Amurg” mi-a dat o cupa si la Murighiol m-am indragostit de Supa si de cantarile lui. Odata am alergat disperata dupa tren impreuna cu un tip din Onesti si o punga mare cu gogosi. La Navodari, la corturi am petrecut cu Costica si impreuna am dat peste cap pe colegul venit cu hainele calcate in valiza. M-am prajit de atata stat la soare si am admirat flori de colt. Mihai de la Hermes mi-a explicat ca daca vrei cu adevarat ceva trebuie sa insisti. Am invatat sa fac „mistouri” de la Costica din Fetesti si am invatat ce este calmul de la „Marea Neagra”. Bogdan mi-a facut castele din nisip si mi-a adunat scoici. Vali m-a imbracat in margarete. Iar Misu m-a vrajit cu vorbele sale si sarutarile fierbinti. La Straulesti am descoperit ca barbatii sunt cei mai buni camarazi. Si l-am cunoscut pe Pitzi, un om deosebit.
Am invatat sa cant la chitara si sa impart ceea ce am, am invatat ce este omenia si prietenia.
Va iubesc pe toti si sper sa ne revedem curand!
Chitara fierbinte
More of this pls.
foarte tare povesti de spus la gura semineului :)))….acum ar trebui sa detaliezi din povestile pe care ti le mai reamintesti :d e o experienta pe care trebuie sa o impartasesti…e vorba de socializarea fara reguli de etica doar cu regulile bunului simt si al ratiunii de a trai printre oamenii cu aceleasi pasiuni 🙂
Pingback:Mi-e gandul iar aiurea « Iyli’s Blog
Pingback:La tarmul marii #Costica David « Iyli’s Blog
Pingback:| iYli | Inima de mutoman |
Pingback:| iYli | Invitatie la folk |
Pingback:| iYli | Inima muntelui intr-o gala a cantecelor dedicate lui |
”’o coarda de la chitara ta inca vibreaza in sufletul meu,,
Pingback:| iYli | Taciuni aprinsi |