Poveste fara sfarsit

Mi-as face o cafea, intr-o cana mare cu mult zahar. Sa ma mangaie.

Imi aprind apoi o tigara si ma pierd in fumul ei.

Sa uit de tot si de toate. Sa ma ridic dincolo de grijile zilnice, dincolo de agenda care imi este totdeuna incarcata, dincolo de acel „trebuie sa”.

Realizez ca lui „trebuie sa” i-am dat „nastere” singura. Nu tot ce fac „trebuie sa”, insa imi gasesc mereu ocupatii si niciodata nu am un moment liber. Am luat in carca salvarea lumii. Plus ca obiceiul de a tot ajuta si a ajuta este unul prost. Altii dorm, iar eu muncesc, plm.

In decembrie, mi-au „urlat” toate in cap, iar capul meu a mai „produs” un fir alb pe langa celelalte 3 venite din primavara cand m-am trezit in bratze cu un proiect, al carei coordonator national a dat bir cu fugitzii (a se citi, cu nesimtirea).

Am scos-o la capat foarte bine si in varianta color (hahha). Puteam sa las totul balta, aveam aceasta optiune, insa stiam ca oamenii care s-au inscris au facut-o pentru mine si nu pentru proiectul in sine, iar mie nu imi place sa dezamagesc. De obicei singura care ramane cu botul umflat sunt eu! Proiectul asta a insemnat nopti nedormite, telefoane, stress, nervi varsati pe Dracica, bani investiti. Nu s-a stiut de treaba asta, nu am lasat sa se vada. Doar Printzesa m-a ajutat foarte mult pentru a putea finaliza cu brio totul, cand nu mai aveam putere nici sa gandesc. Pentru asta ii multumesc inca o data.

Intre timp am mai editat o carte. De la copii pentru copii. O carte dedicata toamnei, o carte cu desene si texte. Alta munca de nebun, incepand de la copiatul textelor date pe foi care mai de care mai interesanta, cu scris care

mai de care mai citetz, pana la scanarea a peste 100 de desene si fotografierea copiilor. In fine, forma finala i-a dat-o tot Printzesa ca eu am trecut deja la editia de iarna cu care ma lupt in continuare.

E frumos, dar este sfasietor de greu in conditiile in care am foarte multe alte „treburi” de dus la bun sfarsit in paralel.
Dracica lucreaza acum la a doua coperta a cartii de iarna; tot astazi trebuie sa punem in rame o serie de lucrari legate de primavara, pentru a participa cu ele la o expozitie.

Tot astazi trebuie sa corectez toate textele copiilor pentru ” iarna”si tot astazi trebuie sa fie gata numarul din februarie al revistei pe care o editez. Tot astazi trebuie sa mai am o viatza.
Aceasta este coperta UNU a cartii de iarna.

Sper ca in curand sa imi fac timp pentru a ma ocupa si de cartile mele. E cazul.

Mi-as face o cafea, intr-o cana mare cu mult zahar. Sa ma mangaie…

Comments