Da, da!
Sunt aici acum :P:P:P
Ce ai spus?
Cum unde? Stii ultimul post in care ma plangeam de amigdale…
Pana la urma am ajuns la camera de garda joi dupa-amiaza si am fost invitata frumos sa ma cazez in spital.
Soptind si printre lacrimi am spus: „auuu! e asa grav?!”
-Da, e! Eu pot sa-ti dau drumul acasa, insa pe propria semnatura!
Astazi am incheiat sejurul si sunt acasa.
Revin cu „invataturile” si aventurile de pe parcursul acestuia curand.
Pana atunci intra in priza!
Mai multe in urmatorele posturi:
Aventura spitaliceasca si panica recunoasterii conditiei umane
Concediul vietii mele la spital
Back