A treia zi de Pasti

A fost odata, ca niciodata, o fetita care isi iubea bunicii enorm.
Bunicul ii culegea gladiole, tinand-o in brate printre straturile pline de viata; o ridica pana la inaltimea calului sa ii poata mangaia fruntea instemata; ii aducea banane din piata cand acestea erau de negasit.
Bunica o lasa pe fetita sa ii stea in spate cat timp muncea la camp; o purta in brate cu dragoste si ii spunea povesti minunate. Povesti in care binele era de pret, iar printii isi iubeau printesele pana la adanci batraneti.
De Pasti, facea cozonaci pufosi, iar fetita baga degetelele adanc in toti. Si nimeni nu se supara.

Fetitei ii placea sa stea in casa bunicilor, sa se joace la pranz in patul lor mare, in timp ce bunicul continua sa se faca a dormi, doar, doar o va convinge si pe fetita sa faca la fel.
In saptamana Mare si de Pasti erau parteneri nedespartiti.
Pentru toata viata fetita va asocia bunicului florile de liliac din primavara.
Ar fi vrut si bunica sa mearga, dar cu aparat de auz sau fara, suferinta ei era parca prea mare pentru a se afisa in public….asa…

***
Bunica mea, dragostea mea, fiinta care mi-a deschis poarta fermecata a povestilor s-a stins din viata in a treia zi de Pasti.
Si eu eram acolo, langa ea, adormisem; rugandu-ma la Dumnezeu sa ii redea linistea; sa ii ia suferinta! Sa nu se mai chinuie in iadul durerilor.
Bunica mea s-a stins si a mers in lumea povestilor eterne. A linistii, a luminii Pastilor.
Au trecut 9 ani de atunci.

Comments