Cu cireşe la urechi, luna Mai, coboară grăbită scările.
– Unde fugi, băiatule? Îndrăzneşte şi vino cu mine.
Curios, Răzvan zâmbi timid şi se opri. Îşi ridică privirea către domniţă.
Braţele deschise ale frumoasei îl făcu să tresară.
Copilul îi intinse mânuţa dreaptă.
Luna Mai îi puse în palmă cireşele – cercei.
Sunt dulci şi parfumate.
– Ce te îmbie copile?
Cu codiţa unei cirese, Răzvan începu să scrijelească pe nisip lumea din inima sa.
Poarta se deschise.
– Tu cum desenezi?
– Aaa, desenezi nori! Lasă-te purtat de ei, împreună cu prietenii tăi din poveste.
Fiecare copil are o familie.
Înveţi primii paşi ţinându-te de mâna mamei, asculţi basmele rostite de vocea blândă a bunicii; din patuţul de lemn aşezat lângă geam zăreşti cum bunicul aduce braţele de gladiole din grădină şi le aranjează în frumoase buchete pentru ca dimineaţa zâmbetul domnişoarelor să fie strălucitor.
Luna Mai, lună a florilor, lună a culorilor, dă naturii o nota de exuberanţă totală.

***

Răzvan simte porii frunzelor cum îi sărută palmele, trăieşte prin dezmierdarea gingaşelor petale rupte din soare. Aude cântarea cântărilor din codrul verde.
Apele învolburate ale râului, cu păstrăvi coloraţi ce înoată contra curenţilor, îi descătuşează gândurile.
Privirea fixă, ascunsă sub pleoape, încearcă uşor, uşor să evadeze. Ochii se închid, lăsând pe cei ai sufletului să se deschidă.
Gândurile nu mai sunt umbrite şi doar iubirea e lume în inima sa.
– Copile, desenează! Lasă-ţi mâinile purtate de cântarea din sufletul tău. Vibraţiile – culoare lansează ecouri prin care dragostea ta se răspândeşte, pentru a se întoarce înzecit.
– Bine ai venit, doamnă Mai, lună a descoperirilor lăuntrice.

Luna Mai, lună a florilor, lună a culorilor

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.