Buburuza Suzy

– Carpe diem! Răsuflă uşurată buburuza Suzy, îndreptându-se către floarea de cireş.
– Vâj! Vâj! Păzea!
Vântul ăsta suflă ca un nebun!
– Heeeeeeiiii! Mai încet! Vin dintr-o călătorie lungă şi încântătoare. Mai bine opreşte-te câteva clipe şi îţi voi spune povestea celor văzute de mine.
Şi Suzy, legănată de aripile noului său prieten, alunecă pe petala albă a margaretei.
– Vâj! Vâj! tresări vântul curios.
Când deschise ochii, Suzy îşi dădu seama că se găsea în părul bălai al unei fetiţe.
Era acum o strălucitoare podoabă.
Mama şi tata o ţineau pe Elena de mâna. Totul zburda în razele soarelui din frumoasa zi de Mai, pe drumul spre şcoală.
Suna clopoţelul şi fetiţa intră în magia învăţătoarei lor frumoase.
Îi vrăjeşte cu vorbele ei, cu ochii calzi şi strălucitori prin care emana iubire. În mâini ţine cartea. Aşterne pe tablă desene în care copiii se pierd şi visează. Dezmiardă sufletele îngeraşilor.
Când pleoapele cad, cu genele lungi şi arcuite îi alintă.
Visele au prins aripi prin vorbele învăţătoarei, iar mâinile care emană caldură le poartă de grijă.
– Câte lumi îţi deschid ochii învăţătoarei tale, copile?
Şi vântul rămase în alintarea cireşului cuprins de somnul dulce.
– Pe curând, prieteni, zâmbi Suzy şi aripioarele sale multicolore mângâie parfumul aerului lunii Mai.

Comments