Sinuciderea viselor

Uneori visam mai mult decat putem duce si visele ne ucid.
Uneori ne pierdem in frustrari si uitam a alina ceea ce suntem si ceea ce ne este scris in stele…
Uneori fortam soarta si soarta ne joaca pe degete, razand pe sub mustati.
Uneori ne permitem prea mult fata de ce este cu adevarat permis si ne scoatem singuri din joc.
Uneori, iubirea absolutului ne aduce nimicul si suntem doar un nimic.
Uneori pozam flash-uri false si le dam mai departe, pe mail altora.
E doar o singura viata si pana la urma oricat am fugi de noi insine, dorinta este vie, visele sunt in asteptare si nu are sens „de ce”- ul, atata timp cat i-am dat reject cu fizte si figuri in momentul X, momentul in care cu orice pret fugeam de realitate si visam vise moarte.
A alerga dupa himere, idealuri false, este simplu; este simplu sa speri la un timp etern, un timp al asteptarilor si al lui „maine” cel frumos, maine care te lumineaza si iti lumineaza inima.
Maine esti chiar tu si oamenii de langa tine.
Nimic nu este intamplator si nu vine singur. 😉
Nimic nu se aseaza daca nu vrei sa ii dai o sansa, sansa maturitatii si a rabdarii, sansa unui : ar putea fi, as avea curajul sa, as putea spera, as putea lupta fara panica si as putea sa vad ce mi se ofera, ce poti oferi si cat de frumos ar putea fi…
Dincolo de job, de orare si de locatii suntem oameni; si poate tocmai ca suntem oameni fugim…:D
Dar azi nu sta pe loc si ieri nu e doar o poveste.
Hai sa-l construim pe maine fara sa ne distrugem, fara sa distrugem frumosul din noi; hai sa dam glas stelelor si sa le lasam sa luceasca prin noi…
Sttttt….asculta…..si spune-mi ce auzi?!

Comments