Nordul Moldovei, leagan al credintei si al traditiilor te asteapta intr-o vizita.
Ai nevoie macar de o saptamana pentru a intelege si a simti tot ce are sa iti ofere.
Daca ajungi in orasul Botosani, la doar 12 km, te asteapta in straie de sarbatoare, Manastirea Agafton.
Este o manastire de maicute, situata langa padurea Codrii de Arama, padure care l-a inspirat pe Mihai Eminescu in creatiile sale.
Si ca sa mergem si mai departe, daca strabati padurea vei ajunge in Ipotesti.
Satul Agafton este unul linistit, iar oamenii sai sunt calzi si vorbareti.
Turlele manastirii mi-au atras atentia, m-au fermecat- poate si datorita faptului ca sunt vopsite in verde, ducandu-ma cu gandul la bisericile rusesti.
Nu stiu ce asociere s-a produs in mintea mea 🙂
Nu vei mai gasi astfel de turle la nici o alta biserica din Moldova.
Totodata, biserica nu este pictata pe dinafara asa cum sunt Voronetul, Sucevita sau Moldovita si nu are o streasina prelungita asemeni acestora.
Fiecare manastire din Nordul Moldovei are elemente diferite in constructie, acestea plecand de la perioada in care a fost construita si de la influentele sau necesitatile acesteia. De aceea, sfatul meu este sa analizezi detaliile de arhitectura si vei fi uimit de cat de bine, de cat de inspirat a fost realizat totul.

Manastirea si imprejurimile acesteia sunt foarte bine ingrijite, imbracate in flori, iar linistea domneste pretutindeni.

Nu exista un corp special construit drept locuinta pentru maicutele de la Agafton. Fiecare dintre ele a inchiriat de la manastire sau si-a construit propria casa.
Sistemul administrativ de la Agafton este un pic diferit fata de Agapia de exemplu.
Aici fiecare incearca sa isi poarte de grija cum poate, pe unele le ajuta pensia, familia, iar daca nu….

Constructia bisericii din piatra a fost inceputa in anul 1838 si finalizata in 1844.
Poarta hramul “Pogorarea Duhului Sfant” (in duminica a opta dupa Pasti).

La intrarea in biserica, intr-un tron din lemn simplu, acoperit cu un material negru special statea trupul unei calugarite decedate. Am inteles ca in lumea manastirii el trebuie lasat acolo 3 zile, dupa care se face slujba si inmormantarea. In comparatie cu noi, ceilalti, calugarii cand mor nu sunt lasati decoperiti. Pentru ca se spune ca singuri am venit pe lume si singuri trebuie sa trecem poarta vesniciei.
Fiecare maicuta are grija din timp in timp ca sora lor decedata sa aiba lumanari aprinse, iar preotul din cadrul manastirii face slujbele stabilite in canon.
Am inteles ca la Agafton, calugaritele isi pregatesc din timp cele necesare mortii si lasa bani inclusiv pentru pomeni si tot ce mai trebuie odata cu acestea.
Iar acesta maicuta a fost una saraca si a murit in saracie, de batranete.

Biserica este proaspat pictata, dar are si icoane vechi.

In partea de Est intalnim chiar un bust al lui Eminescu. Acesta venea sa isi viteze matusile, pe Olimpiada si pe Fevronia, calugarite la Agafton.
Coboram pe o alee catre biserica veche, construita intre anii 1728 – 1748 de catre sihastrul Agafton.
De atunci si pana in anul 1740 manastirea a fost una de calugari, avand hramul “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”.

Cimitirul manastirii se afla langa vechea biserica.
In 2008 au inceput si lucrarile de renovare ale acesteia.
Slujbele se tin in biserica noua, din piatra.

Placuta de la mormantul maicutei Olimpiada, matusa a lui Eminescu si stareta a manastirii Agafton intre anii 1899 si 1902.

la Agafton

Comments

6 thoughts on “la Agafton

  • 22/07/2009 at 7:23 PM
    Permalink

    Fiind din Botosani – desi lucrez in Iasi – si oarecum implicat in coordonarea lucrarilor de restaurare de la Agafton, sunt destul de atasat de acele locuri… Incit am pus pe blog citeva impresii “culese” in diverse anotimpuri. Agaftonul are ceva aparte, e frumos si pe o ploaie mohorita, cind e singuratic, dar si cind e mai animat, la sarbatori cu soare… Ati sesizat corect arhitectura mai deosebita a turlelor. A fost cu greu conservata. Exista tentatia unor fetze bisericesti de a le schimba forma, tocmai pentru “influentza ruseasca”, desi aspectul de bulb de ceapa vine din arhitectura baroca, Austria are foarte impozante turle cu o astfel de forma… Iata impresiile mele:
    http://dumitruagachi.wordpress.com/2009/02/23/contraste-220209/
    sau,
    http://elenaagachi.wordpress.com/2008/04/27/gradinile-pasilor-pierduti-dumitru-agachi/

    Reply
  • 22/09/2009 at 12:00 AM
    Permalink

    cand mai vrei sa fugi pe acolo sa ma iei si pe mine. Pe bune, serios iti zic, mi dor pur si simplu, nu am fost niciodata, si vreau sa merg cu cineva care stie sa…vada! Da? Buun!

    Reply
  • 25/03/2011 at 12:32 AM
    Permalink

    ma bucur pentru tine ca ai pasit si pe acele meleaguri…Ma gandesc la faptul ca daca ai ajuns prin acele zone nu ai ratat nici casa memoriala Mihai Eminescu, lacul, linistea – de parca timpu’ a stat in loc, padurea care in primavara…vara e o adevarata frumusete…Sunt lucruri pe care le poti intelege doar trecand pe’ acolo…mhda frumos, si asta nu doar ca as fi eu de prin partile locului..felicitari pentru postare.. 😀

    Reply
  • 25/03/2011 at 7:50 AM
    Permalink

    Multumita tie am vizitat si aceasta manastire! Multumesc pentru calatorie 🙂

    Reply
  • Pingback:Cu pofta de ciorba de vacuta | iYli

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.