Guest post by Monica Zuzu Bijoux
Iata ca vorbim din nou.
V-a fost dor de modelat? Eu pot spune ca nu ma pot satura…
Am fost la plaja…soare, clad, un sezlong si o umbrela, prieteni in jur…
M-am asezat si am scos ustensilele, de fapt doar materia prima si m-am apucat de modelat.
Hai sa fac niste cercei! Fundite! M-am gandit….Pasta pe care o folosesc se numeste clei polimeric sau mai pe scurt…fimo.
Pasta de data trecuta era pasta de ceramica, nu cred ca e recomandata la strand.
Cu fimo se lucreaza curat, e ca o plastilina care se intareste doar in cuptor.
Asa ca…am purces la proceduri: am rupt o bucatica de culoare si am framantat-o pana a luat forma dorita si…de data aceasta am avut un cilindru mov.
Apoi am mai rupt o bucatica dintr-un alt calup, dar bleu transparent si am incercat sa o subtiez atat cat un snuruletz pe care l-am infasurat cu grija pentru detalii in jurul cilindrului mov – spiralele s-au conturat in soarele care ma ardea.
Mai treceau copii galagiosi si ma stropeau cu apa.
O domnisoara s-a oprit langa ‘atelierul meu de creatie’ si timida s-a prezentat:
– Monica, imi pare bine…pot sa vad si eu ce faci? Atrasesem deja privirile catorva dimprejur…
– Monica..si eu..la fel…niste cercelusi…si am inceput sa ii explic. Cum..ce..de ce mai ales….
Mi-a spus ca are un magazinas in Petrosani, cercelusi, lanticuri..diverse,
Am schimbat carti de vizita. Urmeaza sa pastram legatura.
Observ cu drag ca multi sau….din ce in ce mai multi sunt atrasi de lucrul facut manual, de un pic de sudoare ce nu seamana deloc cu stanta sau cu matrita sau cu lucrul facut in serie..
Constat si imi place.. ne mai auzim dragii mei!
