Sunt absolut socata.
Vineri seara a cantat in Vama Veche, la Folk You, dreapta si calda, cu chitara in mana, cu vocea minunata…
si iYli scria asta:
Scena FolkYou – ajuns la a 5-a editie a fost ultima de pe pamant pe care Tatiana a cantat…
Si asa cum am mai scris, efortul facut de ea sa fie acolo a fost unul foarte mare, efort pe care l-a facut din dragoste catre muzica si catre oameni.
Azi dimineata s-a stins din viata!
Dumnezeu sa te ierte,Tatiana!
***
Si probabil ca acum multi viteji se vor trezi sa cante, sa planga, sa aprecieze si sa ofere ajutor cand nu mai au cum sa o ajute pe Tatiana. Treaba este insa alta si noi toti ar trebui sa invatam din asta odata pentru totdeauna: sa ne apreciem valorile, sa le sustinem si sa le ajutam atunci cand au nevoie de asta, atunci cand nu sunt multe maini intinse, cand doare si cand zambetul se pastreaza tot mai greu.
Fara ura si fara ganduri urate…
De ce statul roman nu ajuta artistii?
Revin. Sunt prea bulversata acum.
A scapat de un chin asa trebuie sa te gandesti a plecat zambind spre cer pentru ca a prin Folk You! Cred ca Motu a pus o vorba buna pentru ea sa plece cu capu sus pe scena.
Un om, o quitara, o viata neinteleasa, o femeie care a avut in viata o singura dragoste sincera: Scena.
peste nodul din gat si din suflet nu pot spune mai nimic! Ai spus tu! Si ea! Mai mult decat tine, decat noi, cei ramasi o perioada pe aici! Borges spunea-a circulat si pe net frumusetea aia de ganduri, ca degeaba ne spunem regretele si ne declaram iubirea pentru cei dragi…in fata unui mormant! Este al naibii de fucking real- scuzati cuvantul da’ asta am in cap si-n suflet…despre viata asta a noastra traitoare! Ne amanam bucuriile, ne amanam dragostea, ne amanam placerea unui suras, atingere sau gest, ne amanam trairea, zicand, lasa, maine, peste un anotimp, un veac…un timp, vom face si asta! asa am facut in seara doi, cand am zis gata nu mai stau, am vazut, vin la anul, pls, inregistreaza-mi si mie ceva cu ea, Alex sa-mi faci poze, byee, enjoy, mi-am pus fundul in masina si am plecat la mangalia, zicand la anul vin si stau si o sa vad si… neee! Ne rade had viata in fata, si ne zice, sorrry, neee, looser! Si lasi capul si sufletul in jos in semn de resemnare, si-ti rozi gandul avut atunci si-ti promiti ca de maine te schimbi si o sa faci ce nu ai facut, si o sa deschizi ochii si o sa vezi toat frumusetea ce trece fara intoarcere pe langa tine! ..si-ti promiti! Atat! Nu am cunoscut-o, decat tarziu, prin muzicile ei venite de peste timp si fire, Si am avut lacrima in ochi si mi-e rusine de mine, conventionalul, banalul, ce nu a avut trairea sa stea sa primeasca ce-si dorea: viata impartasita prin cantec! Trecem uneori pe langa noi si nu ne dam seama ca nu mai suntem deja, sau suntem cantonati intr-o lume care nu este a noastra! Cand mai pleaca putin cate un mult prea traitor, atunci mai avem o zvacnire de viata, dupa care…redevenim noi! pacat! pacat ca suntem asa! Incercati sa va opriti un pic si-nu sa va schimbati- ci sa respirati putin! Cu ghilimele, fara, lasati sa va respire sufletul! Va doresc o seara buna, din tristetea zilei de azi, iar voi cei care sunteti in vama, aduceti o creanga si o floare pe locul in care a fost sufletul ei acum o saptamana! Dumnezeu sa ne-o odihnesca!
Moved by the way you wrote about her last performens.
What’s left are the memories. Specially for them who were at Folk You.
I’m touched by her song ( And yet there is love) The melody is still in my head.
„De mens wikt, maar God beslist” ( man proposes God disposes)
Mi s-a facut pielea de gaina cand am citit postul tau. Am scris si eu despre moartea artistei, ca un ultim omagiu, insa, daca n-as fi fost in delta si as fi venit la Folk You cred ca as fi fost de 2 ori mai bulversata. Imi inchipui cum trebuie sa te fi simtit tu la auzul stirii…
Trebuie sa va bucurati ca a scapat de chin si canta in cer acum…si-a indeplinit visu sa cante la Folk You 2009 si a plecat spre taramuri cu dragostea pe care a cantat-o si pe care n-a gasit-o pe pamant….Drum bun Tatiana.
pacat ! de ani, de valoare si valori si de tot ce e omenesc, real dar trecator …spiritul dainuie !
Tot incerc sa zic ceva…
Scriu, sterg…scriu iar si sterg inca o data…
Mi-e greu sa mai comentez… mi-e greu sa cred si imi e imposibil sa accept ca n-o sa mai am niciodata placerea de a o vedea pe Doamna Folk-ului… Nu pot inca accepta ca nu mai e…
Azi am gasit, intamplator, ” Bocet pentru Tatiana” de A. Paunescu. Era de asteptat ca maestrul sa-i dedice un text… Cred ca mai bine ca el… nu poate spune nimeni :
”
Bocet pentru Tatiana
de Adrian Paunescu
Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne, cum peste această voce
Accepţi să pună un gropar pământ?
Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.
Asfixiaţi de epoca mizeră,
Ne amăgim că vom scăpa în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
Şi taxe pentru ea ni se şi cer
De-a-ndoaselea e rânduit destinul,
E greu şi pe pământ, şi sub pământ
Şi între noi ne măcinăm continuu
Şi nimenea nu e de neînfrânt.
De-un timp încoace, farsa ne îngână,
În permanentă stare de război,
Purtăm în palme propria ţărână
Şi ne mirăm că seamănă cu noi
Şi, Doamne, se acutizează rana
Şi te-am ruga, ai grijă, dacă vrei,
S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,
Punând pământ de flori pe vocea ei.
Pe-aici, e o dezordine cumplită,
Mor tineri mulţi şi îi petrec bătrâni,
E, poate, cea din urmă reuşită
A Mioriţei scăpătând la stâni
Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,
Furtunile au dărâmat păduri
Şi merge în pământ această voce,
De ce de ea nu vrei să te înduri?
Învaţă însăşi ploaia să murmure
Un cântec trist, dar moartea-i spune “Taci”,
Copacii rătăcesc fără pădure,
Pădurea moare fără de copaci.
„
Pingback:iYli | Tatiana Stepa dintotdeauna