Sinuciderea toamnei

Ma enerveaza toamna cu dulcegariile ei, cu melancolia si aiureala imprastiate aiurea.
Ma enerveaza toamna cu somnul ei prelung si cu atatea frunze moarte de care ma impiedic.
Ma enerveaza toamna si ma chinuie, o vad neagra si trista asemeni viselor mele, o simt batrana si plictisita asemeni zorilor ce ma prind amintindu-mi de tine.
Nu ii simt dulcele gutuilor si aroma vinului proaspat, nu mi se pare romantica inserarea visinie si nici sarutarile daruite sub copacii dezgoliti.
Toamna e nebuna si isi face de cap in gandurile mele doar pentru ca nu se indura sa plece odata, aidoma unui oaspete idiot ce a uitat drumul spre casa.
Sa te scuip? Sa arunc si cu ce sa arunc dupa tine sa pleci, sa fugi din mintea mea si sa nu mai semeni samanta tristetii, a nepasarii? Cu apa proaspata?
Cu bobocii florilor din primavara? Cu propria-ti astenie cretina ca sa vezi si tu cum e? Cu un val din marea de care sunt indragostita sau cu o imbratisare turbata?
Nu te mai simt, hm…dar stai sa nu te mint: de fapt nu te-am cunoscut vreodata…
M-am ferit totdeauna din calea ploilor tale, am purtat umbrele ca apoi sa le ratacesc subit la fiecare popas, am refuzat sa port haine groase si am fiert in continuare sub pasiunea verii; am simtit aroma tufanelelor galbene vazand in ele soarele ce incinge nisipul, am respirat si m-am inaltat, ignorandu-te, toamna. Doar pentru ca esti urata, doar pentru ca imi aduci vise intunecate si te lupti ca o turbata sa stingi becul verii inspumate …
Ma enerveaza toamna pentru ca seamana atitudini negative, mai multe si mai grele celor existente deja.
Ma enerveaza toamna ca sapa prapastii si impinge carul iernii mai aproape de batranetea viselor.
Mai simti? Te mai leaga? Ce te mai leagana?
In ce te ascunzi si cum te alinti cand simti vantul soptindu-ti la ureche cantul singuratatii, cantul dezaxat al trecerii timpului?
Sa fim seriosi, timpul este in noi si fiecare gest si fiecare vorba ne tradeaza modul de a fi.
Nu iti trebuie toamna ca sa te apuce depresia si nu iti trebuie prezervativ ca sa nu iei boli venerice. Nu iti trebuie minciuna ca sa spui adevarul si nu iti trebuie adevar ca sa fugi de ce simti.
Nu ai nevoie de scrisori si nici de penelul ascutit imbibat in noroi pentru a pastra amintirile si chicotelile toamnei.
Toamna e vara si vara e iarna si primavara e toamna din nou, in sentimente si calare pe calul alb al uitarii.
Nu iti trebuie o scuza ca sa minti si nu iti trebuie un anotimp sa te ascunzi dupa ce te-ai purtat ca un scarbos, printre scarbosi.
Nu ai nevoie de siguranta in tristete a toamnei ca sa creezi noi tristeti, sa sapi noi fantani si sa arunci fecioare despletite in ele.
Nu ai nevoie de ea sau de intregul oras ca sa te poata salva de la sinucidere, cand decizia e clara si claritatea te lasa sa vezi fundul fantanii.
Ai nevoie doar de un cutit sa iti iei gatul mai repede si sa ineci in sange o toamna turbata, o toamna urata pe care nu o suport.
Lasa ca spala ploaia……gandul…
Nu iti trebuie toamna ca sa te apuce depresia si nu iti trebuie cutit pentru o sinucidere….

Comments