Aida la Bucuresti

Lansata in 1871, pe scena Teatrului de Opera din Cairo, Aida, compusa de catre Giuseppe Verdi aduce un subiect actual inca in societate.
Lupta sufleteasca intre iubirea simtita fata de o femeie si dragostea fata de pamantul natal deseneaza amprenta mortii.
Povestea este simpla.
Aida, o printesa etiopiana ajunsa sclava la curtea regelui Egiptului se indragosteste de Radames, capitanul garzilor.
Iubirea lor este reciproca.
Totodata pe Radames il iubeste cu pasiune si Amnesis, fiica regelui.

Ce ciudat straluceste privirea ta semeata
De invitiat e femeia ce-astfel te-a fermecat

Pentru ca armatele Etiopiei amenintau pamantul Egiptului, Radames pleaca la lupta pentru apararea lor.
Intorcandu-se invingator, regele ii promite indeplinirea oricarei dorinte.
Radames cere eliberarea prizonierilor adusi.
Totodata, ca dar suprem al victoriei primeste si mana printesei.

In randul prizonierilor se afla si tatal Aidei.
Acesta declara pentru a-si salva viata ca este un simplu razboinic si ca l-a vazut pe regele Etiopiei murind in lupta.
In noaptea de dinaintea nuntii, cat timp Amneris se ruga in templul lui Isis alaturi de Ramfis, marele preot, Aida se intalneste pe ascuns cu Radames si invatata de tatal sau, infranta in disperarea luptei intre dragostea de tara si barbatul drag, afla de la acesta cateva secrete de razboi.

Cum sa uit raza de soare ce-mi lumina durerea?
Ah, n-a fost nicicand pe lume o inima mai greu lovita…

Sunt surprinsi de catre printesa si de catre marele preot.
Aida si tatal sau fug, iar Radames este luat prizonier.
La judecata preotilor Radames, considerat tradator nu isi ia apararea.
Vrea sa moara barbat, recunoscandu-si fata de sine insusi frica de a fugi cu femeia iubita asa cum aceasta ii propusese si totodata tradarea fata de tara.
Cum nu a reusit din lasitate sa lase sa arda niciunul dintre focurile inimii sale, prefera moartea.
Pedeapsa lui este aceea de a fi ingropat de viu in mormant, sub stanca.
Inainte de a fi bagat sub stanca, Aida se strecoara si ea inauntru.
Mor impreuna.

In aceasta seara am fost la Aida, pusa in scena la Opera Nationala din Bucuresti.
In rolul Radames este Daniel Magdal, in cel al regelui Marius Bolos, Aida este interpretata de catre Mariana Colpos, iar Amneris de catre Ecaterina Tutu.
Un joc extraordinar si o interpretare ireprosabila.
Spectacolul a fost pus in scena in limba italiana, dar puteti merge linistiti pentru ca in partea de sus a scenei exista un ecran care afiseaza traducerea in limba romana.
Credeti-ma pe cuvant insa, veti fi vrajiti si inaltati de muzica lui Giuseppe Verdi astfel incat veti uita si de faptul ca nu intelegeti cuvintele.
Un singur minus as acorda Operei Romane insa.
Nu inteleg de ce este interzisa fotografierea si filmarea, iar acestea sunt permise doar fotografului oficial pentru arhiva sau daca ceri aprobare speciala, pentru ca este clar ca un public spectator fotografiaza si filmeaza ceva ce ii place si nu inversul, iar publicitatea spectacolelor de opera nu trebuie facuta doar in cercurile de melomani, deoarece muzica este pentru oameni, iar jocul interpretilor nu doar pentru o arhiva.
Asa trasam linii clare in randul publicului si nu lasam usa deschisa oricui ar vrea sa vada, sa cunoasca si o alta parte a culturii in afara cartilor sau a spectacolelor de strada.
Plus ca ar avea publicitate gratis.

Una peste alta, mergeti la Aida la Opera Nationala din Bucuresti. Merita!

Comments