Duminica seara am ajuns la sectia de vot cu cca 15 minute inainte de inchidere.
Listele erau deja stranse, membrii comisiei stateau la mese insirati, cu mainile inclestate si inspirand o scarba capitala.
Probabil un oarecare sef, dupa obrajii umflati si buzele subtiri care scuipau injuraturi, se plimba de la o masa la alta.
Pe oamenii care sufera de cat de importanti sunt ii afecteaza mai mult anumite situatii, chiar daca duc lipsa de incarcatura emotionala.
Listele fiind deja stranse si plimbate, m-au trecut in graba pe una suplimentara, desi nu vad motivul din moment ce numele meu era tiparit undeva.
Nu am mai intrebat nimic. Mainile inclestate torceau deja, privirile ma fixau si zau daca nu m-am simtit chiar prost ca i-am deranjat pe bietii oameni din treburile lor cu doar 15 minute inainte de inchiderea sectiei de vot.
Am incercat o gluma cu toate cele zece perechi de ochi indreptate asupra mea; nu de alta dar imi era mila sa ii las asa obositi. Nimic. Nici o reactie. Am ras de una singura si de gluma, plus de fetele lor impietrite.
Si am plecat.
Intrebarile lui Cabral se potrivesc de minune la situatia asta.
Parerea mea o stii. Dar tu? Prin ce situatie ciudata ai trecut la intrarea intr-o incapere?
Cat de penibil te-ai simtit?
