Astazi il am invitat, in povestea eternei copilarii pe Artistu , pentru o pagina din jurnalul de tatic, special scrisa pentru iYli si un Craciun al celui mic 😉 a minunii ce poarta numele: Maaaaaaateeeeeei.
Craciunul fara copilarie si copilaria fara Craciun e o axioma care nu exista.
Iar puritatea acestei sarbatori exista in gesturile si jocurile celor mici.
Multumesc Artistului pentru ca imparte cu iYli din fericirea ce o aduce Matei, din bucuria gesturilor sale de ingeras. De-ar fi toti taticii la fel, nici un copil nu ar mai ramane singur! 🙂
Sal’tare!
De fapt cred ca titlul mai exact ar fi “primii brazi, primul Craciun”, pentru ca la noi in casa sunt 2.
Unul la noi si unul la bunici.
Si desi in cel din camera de la bebe sunt cele mai frumoase ornamente si cea mai luminoasa instalatie, lui tot ala de la mamaie si de la tatie ii place mai mult.
Ce sa ii faci, vechea placere a copiilor pentru lucrurile vechi si ponosite din casa bunicilor.
Ce ne-a placut tuturor la acest Craciun, e faptul ca la amandoua impodobirile de brazi, ne-am strans cu totii si am cantat in cor MOS CRACIUN.
Si zambetele largi oferite de Matei sunt un balsam pentru toti ai casei.
E un sentiment care, pe mine in calitatea noua de TATIC, imi creste sufletul. Parca a venit primavara si sufletul meu inmugureste.
iYli – Fulguleţ azi vrea să ştie
Asculta mai multe audio Diverse
Sigur ca acum, desi e asaltat de daruri, “gaza” noatra cea mica nu intelege. Toate sunt la fel si numa’ bune de mestecat, indiferent ca vorbim de o masinuta, o pereche de adidasi sau o carticica cu povesti.
Insa nu avem ce face, nu ne putem impotrivi, varstei si nici nu putem sari etape de evolutie.
Totul trebuie sa se desfasoare “conform planului”.
Insa nu ma plang, ca in anii ce vor urma vom avea destule momente in care sa il vedem bucurandu-se de cadourile primite.
Este evident ca noua alt cadou nu ne mai trebuie.
MINUNEA asta e mai mult decat de ajuns si zambetele lui sunt mai mult decat orice cadou pe care l-am putea primi.
Stiu ca suna cliseic si siropos, insa cand te afli in pozitia parintelui, lucrurile astea chiar sunt simtite si traite.
Si desi noptile sunt grele, cu colice, cu eruptia dintisorilor, cu eventuale raceli, toate se sterg atunci cand zambetul sau mirarea sa in fata bradului impodobit rasar.
De abia acum inteleg CRACIUNUL la adevarata sa valoare si de abia acum inteleg de ce se spune ca aceasta este sarbatoarea FAMILIEI in general!
Craciun Fericit si muuulta fericire va urez tuturor!
CE misto e poezioara! Saru’ mana! Chiar imbraca foarte bine “povestioara”! 😉
Pingback:Jurnal de “casnic” ep.7 (ultimul) – CRACIUNUL in familie! | Parerile Artistului in Blogosfera
Cred ca bucuria de a fi tatic este cel mai frumos lucru din lume . Frumos postul si foarte frumoasa poezia.
Cu stima,
Badita Florin
Sarbatorii calde si fericite