Epopeea carnatilor

M-am perpelit toata noaptea de pofta unor carnati.
Si nu orice fel de carnati, ci unii ce atarna ca boierii in bucatarie la ai mei, in a caror casa sunt de trei zile incoace (si gura nu imi mai tace). Eh, carnatii astia sunt din carne de porc, amestecata cu ceva carne de vita, au multe usturoaie si gramada ardei iute, mai pus pe fata, mai pe furis de mama, care e mestera mare in a iutii mancarurile.
Iamiii si ce imi mai place treaba asta 😀
Am participat o singura data la procesul de fabricare al carnatilor cu pricina, asta in urma cu vreo 5 ani, cand si eu si mama, cu iuteala pe varful limbii, una mai ascutita decat a celeilalte, am cam scapat masura la ardei.
Asa zice tata, saracul, care mai ca nu a stat cu penseta sa scoata focul ardeiului din carnatii prajiti.
Noua ne-au placut oricum.

E frumos de Sarbatoare. Vorba lui Creanga, tatal nostru, care calcula zilele anului in functie de sarbatorile astea crestinesti si amaratul de el, mai ca nu gasea portita libera pentru munca de toate zilele.
Eh, ca de-ar fi toate asa iuti numa’ de la carnatii de genul celor din bucataria alor mei, ce fericiti am mai fi!
M-am perpelit toata noaptea de pofta unor carnati.
De-acum gata, va pup pe palarie, merg sa ii si mananc! 😀

Comments