Tineretea fara batranete si fericirea far’ de cusur se nasc la pieptul naturii, adulmecand-o si bucurandu-te de darurile sale.
Cand timpul se opreste retraiesti aievea umbrele pasilor sai, din care se ridica simplitatea si sinceritatea omeniei.
Randurile scrise de Chinezu special pentru iYli.ro inseamna foarte mult pentru mine.
Atat de mult, incat tacerea mea e mai mult decat aur acum.
Multumesc.
Citeste cu atentie si nu uita niciodata de unde ai plecat !
Gustul cucuruzului prajit in jar
uest post by Chinezu
Ma uit la copiii din generatia asta noua si am asa un mixed feeling. Pe de o parte ma bucur teribil ca au prins niste vremuri care le ofera oportunitati teribile fata de ce aveam noi pe vremea mea. Dar, pe de alta parte, zau ca imi pare foarte rau pentru ei ca nu isi traiesc copilaria asa, buimaceste dar grozav, cum am facut-o noi…
Eu ii povestesc din cand in cand Alecului meu (10 ani jumate) cum atunci cand eram de varsta lui plecam dimineata de la casa bunicii din Suciu de Jos (Maramures) si ajungeam seara tarziu acasa. “Pai si ce mancai?” ma intreaba, pe buna dreptate, Alecu. Ii spun ca furam picioci (cartofi) si cucuruz (porumb) din gradina CAPului pe care ii prajeam in jar, in sezon gaseam prin padure mure, zmeura, alune, iar mai pe inserate ajungeam la rau, unde prindeam pesti de pe sub bolonavi (niste scobari amarati, dar extrem de buni prajiti pe bolovanii infierbantati).
Il simt pe Alecu meu incantat de astfel de patanii. Dar, si asta e o caracteristica a copiilor din ziua de azi, foarte realist. Imi spune “da, tati, e misto, da’ eu cu cine sa ma duc pe dealurile alea de care zici?”. Evident ca la asa ceva nu poti raspunde nimic…
Doar sa te simti trist ca ceea ce numesti tu copilarie, intamplarile pe care le-ai trait si traznaile pentru care ti-ai luat scatoalcele de rigoare, nu mai este repetabila si ca aceasta copilarie o sa traiasca numai in amintirile tale si in ochii mari si mirati ai copiilor tai care te privesc cu incantare, uimiti ca si tatal lor a fost candva, demult, copil…
Vremurile trec si se schimba , ma cia si pe mine cu tremurici cand ma gandesc la copilaria zbuciumata si zburdalnica ce o aveam , dar nu e bine sa traim in trecut si sa criticam viitoarul actual al tinerilor de azi caci pana la urma vrem schimbare …..
mare placere mi-a facut sa scriu randurile astea 🙂
deci m-au aruncat intr-o nostalgie teribila…
Pingback:uberVU - social comments
Pingback:Guest posturile. O provocare pentru orice blogger « Chinezu
am tot primit pe mail…diferente intre generatii…ca noi am baut cico, ne jucam coarda, tara tara vrem ostasi, sotron si multe altele…azi cei mici se joaca cs, nfs…etc…si beau cola…
ieseam pe afara, mergem la buncii, alergam ca dementii, acu nu mai alearga nimeni, tre sa iei ore la aerobic, sau fitness, ca sa mai alergi…
asta e…timpurile se schimba, ca o fi mai bine sau mai rau…dupa parerea fiecaruia…
e frumos ca mai ai cui sa-i povestesti, din peripetii, si ca le place sa asculte…
Pingback:Fanel.ro | Fanel.ro
am citit cu mare placere randurile de mai sus…si mi-au dat de gandit…….eu am 28 de ani….si am fost crescuta la bunici….dar bunici de oras….unde nu am avut parte de ceea ce as fi putut avea parte dak traiau undeva la tara. Ascult insa cu mare drag de fiecare data cand imi povestesc patzaniile lor din copilarie….si ma amuz. Noi in schimb…ma intreb….ce le vom povesti copiilor nostri? ca ieseam in discoteci……ca din banii de pachet ne luam cd-uri sau dvd-uri?…hmmmmm…..pacat…chiar as fi vrut sa am parte de asa o copilarie….la tara…..
Dar..sa privim si partea buna a lucrurilor ( mereu este o parte buna)…copiii nostri se nasc intr-un mediu…in care au mai multe posibilitati….mai multe sanse de a studia….
și Alecu, la rândul lui, va povesti copiilor lui despre copilăria lui magnifică, jucându-se pe PC și uitându-se la cutiuța cu imaginini. timpul nu stă în loc pentru nimeni
Mi-am adus aminte de zilele petrecute cu pescuit la tara, “supraviețuind” prajind cucuruz pe jar…ce dor mi s-a facut de acele vremuri!