In pragul Botezului Domnului, am un invitat special, pe Stefan Manea, care scrie divin.
Asadar, „Romania si respectul pentru valori” , un guest post minunat, by Stefan Manea.
De ceva vreme ma bate la cap iYli sa scriu un guest post pentru blogul ei despre Romania si respectul pentru valori.
De cate ori incercam sa scot un text ma opinteam in mosii mei care mi-au oferit educatie, nenii pe care i-am respectat si care mi-au daruit din intelepciunea lor si Tantiile care mi-au presarat copilaria, adolescenta si de la care mai am multe de invatat.
Romania mea nu este cea pe care o vedem zilnic la televizor cu crime, omoruri, si violuri.
Nu zic ca nu fac parte din ea si ca nu o cunosc, doar ca Romania mea este cea in care am invatat ca un cal injurat de morti si raniti nu sa traga niciodata la caruta.
In Romania mea, albinele trebuiesc oblojite cu grija si nu trebuie sa te superi pe ele cand te inteapa, rostul lor este sa faca miere si sa-si apere stupul.
In Romania mea, graul ca sa fie legat nu trebuie sa se vada de Sfantul Gheorghe cioara din el.
In Romania mea, busuiocul se planteaza in seara Sfantului Gheorghe si graul se puna la incoltit in seara Sfantului Mare Andrei.
In Romania mea, mosii nu se plang de saracie, ci isi poarta cu demnitate crucea vietii pe care au luat-o pe umeri inca de cand parintii lor au fost binecuvantati sa-l aiba.
In Romania mea, scoala este respectata pentru ca te ajuta sa intelegi ce e cu viata ta mai departe si nu pentru ca te poate ajuta sa iei spaga la locul de munca sau sa poti sa-ti iei o diploma care sa te ajute sa fentezi viata.
In Romania mea, mosii ies iarna si curata strada in dreptul teritoriului lor, tantiile toarna cozonaci in prag de sarbatori si copiii merg cu colindatul si nu vorbesc de mielificarea tiganeasca care cuprinde Bucurestiu de la 1 Decembrie si pana cand da Domnul sa se sature si ei de cersit-colindaret.
In Romania mea mosii si babele merg la biserica sa se roage pentru sufletele celor morti si in zilele de Pasti, de Craciun, de Prasnic fac pomeni pentru sufletele adormitilor.
In Romania mea, ‘Impodobeste mama bradu’ sau cantecele lui Hrusca sunt luate ca atare si nu demonizate de copii crescuti care au uitat bucuria copilareasca de a face bradul in asteptarea Mosului.
Exista o singura Romanie si aia trebuie sa fie curata si mandra, cu batrani fericiti, cu copii care se inteleg cu parintii lor, cu adunari familiale si cantari in prag de sarbatoare.
Cu respect,
Stefan Manea.
Pingback:uberVU - social comments
Pingback:Fanel.ro | Fanel.ro
Frumos articol.