Eram intr-o dulce ameteala, ma imbatase mirosul florilor primite poate.
In fine, in drum spre casa, la Universitate, mi-am dat seama ca daca gasesc si loc de parcare declar ziua deja incheiata intr-un mod absolut fericit, chiar daca era de-abia ora 3 in dupa-amiaza. 😀
Dar loc de parcare cucuuuu.
Se pare ca odata cu caldura, angajatii din zona si-au scos masinile ca niste ciuperci dupa ploaie si au venit sa le mai dezmorteasca rostile in plimbare cu ele.
La liniuta, nimic.
Stanga, dreapta, stradute laturalnice.
Nimic.
Trag dreapta, avarii, imi aprind o tigara, dau muzica la radio mai tare si ma postez pe geam la panda pentru un loc de parcare, asemeni unui caine cu botul pe labe.
Fumez tigara, beau niste suc, iar bot pe labe, stanga, dreapta,oglinda retrovizoare, nimic.
Suna telefonul, vorbesc tot cu botul pe labe, inchid.
Botul pe labe inca, trece un maturator care ma intreaba de sanatate, eu la fel.
El face curat ca e 1 Martie zice.
Zic foarte bine. :), eu stau la panda.
-Va inseala?
-Cine?
-Pai daca stati la panda?
In fine, omul e grijuliu, nu merita sa ii stric imaginatia, atentia, ziua, etc….asa ca nu am sa il contrazic.
-Ahhh, daaaaa, ma inseala nu e baiat cuminte.
Acum astept sa se elibereze un loc de parcare.
-Da, greu azi, greu. Sanatate!
Si pleaca.
Bot pe labe, tigara, telefon, suc, muzica, oglinda retrovizoare, ochi de vultur, ma plictisesc.
Peste drum e un tip cu un ziar in mana care isi aranjeaza parul un pic nervos, un nene mai plinut plimba un copil in brate fericit, se uita la el si ii vorbeste zambind larg, desi copilul nu ii poate raspunde inca fiind prea mic, o alta tanti plimba un carut albastru vechi, care imi aminteste de papusa mea Vasilica, bebelusul perfect care si vorbea.
In fine.
Ma lasa rabdarea definitiv, se face aproape o ora de cand stau aici.
Las totul imprastiat, in masina, o incui si o iau spre intersectia cu Petrom sperand ca poate gasesc ceva liber care mi-a scapat in oglinda retrovizoare.
Merg pe strada, ma suna o masina, o alta, ma intorc, ma uit, nu vad nimic altceva decat masini parcate, parcate.
Poate sa fie langa mine nu stiu ce mare vedeta, printesa, barbat fatal, nici macar ei toti la un loc nu ma intereseaza.
Eu vreau loc de parcare.
Am ajuns pana la trecerea de pietoni. Nimic gol.
Mi-e frig, am iesit din masina doar in rochie, trag de ea.
Ma uit in dreapta, sa merg mai spre margine insa.
Ma uit in fata mea si vad ca doi oameni au facut dreapta inspre o masina, probabil vor pleca…..
Imi vine sa topai de fericire.
Imi continui mersul, clar pana ajung eu la masina mea sa o iau, ei pleaca.
Deja imi faceam planul, las avariile si dau inapoi.
Ma opresc, dau inapoi.
Daca nu ar veni masini din spate, toata povestea asta ar dura foarte putin.
Plus ca maine dimineata as iesi direct cu fata, pam pam.
Sigur se urca deja in masina si grabesc pasul.
Nu as vrea sa imi ia altcineva locul de parcare. Aproape alerg sa fiu pregatita sa o bag in parcare.
-Ati vazut ceva?
-Ce sa vad?
Ma opresc!
Erau chiar oamenii care se indreptau catre masina.
-V-am vazut cand mergeati incolo! zice barbatul
Ce credeti ca a urmat?
Iyli zi ce a urmat ca ma lasa curiozitatea si cedez nervos :))
Da’ ne zici odata? 😀 ca sh crep…!
Pingback:| iYli | Aventuri de Bucuresti asteptand un loc de parcare |
Pingback:| iYli | Increderea in trafic si politia romana. |