Sefia.
Suntem o natie de sefi, de oameni care nu suporta sa fie calcati in picioare, sa asculte, sa realizeze ca ingineria nu este acelasi lucru cu psihologia, iar literatura nu inseamna filosofie.
Stim totul si nu stim nimic.
Sistemul pleaca din clasele primare cu un picior in groapa, cand copilului ii sunt bagate pe gat intr-un timp foarte scurt date multe si culmea fara importanta vitala, asigurandu-i astfel automat scraba si oboseala psihica.
Poate aceasta ar putea fi explicatia comportamentului nostru de sefi.
Dar despre clasele primare si materia incarcata din scoli am sa vorbesc alta data.
Astazi ma gandesc numai la sefi.
Suntem indoctrinati in sistem pana in gat si suferim de noi pana la dezertare.
Daca esti sef plimbi lumea pe drumuri, dai proiecte si apoi te sucesti, ii tratezi pe toti cu indiferenta si scarba. Probabil ca tu te caci pe gura, nu ca tot restul omenirii pe unde trebuie si de aici se trage intreaga tarasenie.
Functia nu face omul, ci omul face functia, treaba valabila si in cazul banilor.
Nu am inteles niciodata de ce atunci cand un paduche ajunge sef isi schimba comportamentul si se poarta urat.
Cred doar ca isi scoate adevaratul caracter la vedere, deoarece se simte stapan pe el si crede ca lumea intreaga ii sta la picioare doar datorita functiei, pana dincolo de mormant.
Nu mai exista respect si nu mai exista egalitate.
Seful trebuie respectat, deoarece nu este un muritor de rand si nu se cuvine sa ii spui lucrurile corecte, pentru ca acestea nu fac parte din realitatea sa.
Realitatea zilnica nu face parte din realitatea sa.
Ramaneti fratilor oameni, ca asta va fost dat sa fiti intai de toate.
Sau vreti sa faceti economie la apa si sa va scaldati intr-o mare de scuipati?
