Sincer sunt mai mult un observator decat un anchetator.
Nu imi place sa fiu luata la intrebari si implicit nu imi place sa adresez intrebari.
Poate este vorba de comoditate.
Cred insa ca lucrurile vin la timpul potrivit si se formeaza singure in propria matca atunci cand simt. Eu pe ele si ele pe ele insele.
Ma gandesc tot timpul ca as putea rani/ jigni pe cineva cu intrebarile mele si treaba asta nu imi creaza o stare de confort.
Mai gandesc la faptul ca fiecare este liber sa creada ce vrea in orice privinta pana la urma, astfel incat nici eu si nici altcineva nu avem dreptul de a judeca sau de a cere socoteala unei alte persoane.
Stim cu totii ca gesturile pe care le facem si modul in care vorbim sau ne comportam nu poate fi placut de catre toti cei din jur si imi pare absurd sa incercam a juca in hora tuturor.
Suntem liberi sa facem ce vrem si ce simtim, in masura in care nu aducem prejudicii altcuiva.
Cheile unei paci sociale consider ca sunt: toleranta si impacarea cu propria persoana.
Interviurile luate in cadrul Internshipului HotCity.ro din luna Februarie 2010, au constituit adevarate incercari pentru mine.
Folk is not dead (interviu cu solistul trupei Karma, Tica Lumanare)
Interviu cu Denisa de la anotimpuricolorate
Am sa incerc insa sa dovedesc si sa imi dovedesc faptul ca interviurile nu ranesc, ci scot in evidenta tot ce are mai frumos o persoana.
Sa invatam sa ne apreciem aproapele, sa ii apreciem pe toti cei din jur pentru lucrurile frumoase si creative pe care stiu sa le faca si sa invatam unii de la altii.
Asadar, de astazi, incepem seria interviurilor frumoase pe iYli.ro cu o bloggerita de poveste, care reprezinta cu mandrie Ardealul, rupt din soare, cu vorbe calde si sentimente profunde.
Cine sa fie oare?
Pingback:uberVU - social comments
Pingback:| iYli | Iubiti si blondele dincolo de infinitul cuvintelor |
Pingback:| iYli | Sa dam Corinei “Cezarul” din zambet |