Turma si angoasa inevitabilului
In ultima vreme sictirul si plictiseala sunt lucrurile care ma caracterizeaza.
Se tot intampla diverse lucruri pe care nu le inteleg sau nu vreau sa le inteleg, ma confrunt ba cu probleme de sanatate, ba cu situatii limita care apar azi si vor a fi rezolvate tot azi, intru in contact tu tot felul de oameni cretini care sufera de ei, de functie sau care vor sa reinventeze lucruri vechi de cand lumea, care vor sa transforme normalitatea intr-o sursa de angoasa si nu de calm si placere.
In jur toti se afla intr-o goana nebuna; sunteti nervosi, falsi si pierduti in cotidian.
Ma intreb cati dintre voi stiti ce sunteti si cine sunteti cu adevarat fara sa intrati in turma?
La cati nu va e frica de ce simtiti de fapt.
Cine sunteti dincolo de functie, dincolo de toate activitatile in care va implicati? Stiti? V-ati intrebat macar o data?
Si daca da, care a fost raspunsul?
It’s more easy to have a meaning about- or even judge others.
Somehow we hide our own feelings.
Anyway, i think we are afraid, and most of us have less selfconfidence to admit and accept.
And yes, is something i recognize
sunt f putini Oamenii pe care ii cauti tu:) dar sunt!
Nu sunt multe intrebarile care ma gasesc fara un raspuns …dar acu’o vesnicie si ceva cineva,un ”clasic in viata”mi-a pus o intrebare foarte simpla in aparenta:….”De fapt de ce ti-e frica?”………….Nu am avut un raspuns
let it happen:)
love for peace, …doesn`t work war for peace:) let it happen, nothing remains unchanged:) in the mean time – simply love,appreciacion:) …the source of energy,joy