La inmormantare a stat ascuns in podul de la clopotnita bisericii.
Voia sa o vada. Ar fi vrut sa o atinga, chiar daca stia ca mainile i-ar fi fost reci si buzele atat de dragi nu ii puteau da sarutari.
O iubea si ar fi vrut sa o ia de nevasta.

El, baiatul popii cel vagabond, cei fustangiu, cel inconjurat mereu de mandrele satului.

Se stiau de mici.

Ea ii rapise inima prin simplitate, cu privirea senina, vorba calda si cozile lungi pe care le purta impletite pe spate.
Se intalneau uneori seara in secret la poarta si ar fi vrut amandoi sa se iubeasca cu inel pe deget si alaturi de multi copii care sa ii incurce prin curte.

Tatal fetei i-a surprins si nu a stat sa le inteleaga iubirea, nu a ascultat nimic.

Fata nu a mai avut voie sa iasa din curte decat cu parintii si a fost pusa si mai mult la muncile agricole.
Degeaba o pandea Gheorghe seara la poarta si ziua ascuns prin vecini.
Nu a reusit sa ii vorbeasca.

Purta cu el stigmatul de fustangiu, se auzea ca ii place vinul rosu si ca a pacalit multe fecioare. In astfel de podoaba probabil ca nici un alt tata de fata nu s-ar fi increzut.
Dar iubirea schimba oameni. Nu trebuie sa uiti asta.

In gradina, udand cu furtunul si cu picioarele in apa rece, fata s-a imbolnavit.
Tatal nu a lasat-o sa zaca linistita ca sa o sperie probabil indeajuns, astfel incat in urma pedepsei sa nu mai vrea sa auda de Gheorghe.
Si sangele care s-a scurs din ea, i-a luat si ultima suflare.

***

La inmormantare a stat ascuns in podul de la clopotnita bisericii.
Voia sa o vada. Ar fi vrut sa o atinga, chiar daca stia ca mainile i-ar fi fost reci si buzele atat de dragi nu ii puteau da sarutari.
Dar nu s-a putut, nu putea cobori de acolo pentru ca suferinta parintilor de-acum era mai mare decat ceea ce simtea el fata de iubita pierduta si ar fi fost lipsa de respect sa se deconspire.
Drumul ei spre eternitate i-a schimbat cursul vietii oricum.
A plecat la facultate la Bucuresti si a intrat printre primii la matematica. S-a casatorit si a avut o fata.
A avut, pentru ca, peste 40 de ani Gheorghe si-a dat intalnire cu iubita lui din cer, ramanand doar o amintire pentru cei langa care a trait.
Si-au pornit impreuna intr-o alta poveste.

In cimitirul in care isi dorm somnul de veci si bunicii mei vegheaza statuia unei fete.
Cu cozi lungi, de data asta purtate pe piept. Cu zambet pierdut si ochi care parca vorbesc: Da, iubirea schimba oameni. Nu trebuie sa uiti asta.

aa

Poveste de iubire dincolo de viata

Comments

Tagged on:                         

3 thoughts on “Poveste de iubire dincolo de viata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.