A trecut vremea liliacului, insa parfumul sau imi staruie in simturi.

De fiecare data cand aud cuvantul liliac, mintea functioneaza asemeni poftei catelului lui Pavlov si imi aduce pe ecranul amintirilor poteca pe care mergeam cu bunicul sa rupem crengute si sa ducem la biserica, inainte de Pasti, cand treceam pe sub masa.

Poteca imbracata in liliac de-o parte si de cealalta ducea la un conac parasit.
Flori si crengi, iarba de-abia aparuta se inconvoiau ca intr-o poveste veche cu domnite si rochii pe crinolina, cu umbrelute delicate care sa le apere de soare si sarutari furate la umbra arbustilor infloriti.

Vedeam sareta trasa de cai cum intra lenesa, dupa o plimbare cu boierul pe ogorul intins unde taranii secerau graul sau alergand cu nori de praf in urma, pentru a aduce vesti importante.

In fiecare primavara a copilariei mele redescopeream florile de liliac alaturi de bunicul care completa povestea conacului si a locuitorilor sai.
Liliacul mov, cu parfum de iubire ascundea rareori si flori albe. Erau un deliciu; iar plimbarea cu bunicul o surpriza care se repeta atat de frumos.

Arbustii de liliac alb si mov care infloresc anual in curtea parintilor mei transmit in fiecare primavara parfumul copilariei si soapta calma a bunicului in eter.

Ce flori te leaga de copilaria ta?

Flori de liliac si soaptele bunicului

Comments

Tagged on:                                             

2 thoughts on “Flori de liliac si soaptele bunicului

  • 25/05/2010 at 3:44 AM
    Permalink

    …liliacul…cautam floricele cu cinci petale si le striveam intre dinti..

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.