O vorba spune ca timpul le rezolva pe toate.
Ca or fie le frustrari, neimpliniri, copilarii sau probleme de aritmetica pentru clasa a IV-a?!
Am simtit uneori ca vorba este adevarata.
Timpul inseamna de fapt munca sustinuta, seriozitate si rigurozitate.
Nimic nu pica din cer.
Sau cel putin nu la mine in curte 😀
Am gasit articolul blondei Miruna, cumva la momentul potrivit.
Absolvire, prietenie, amintiri, evolutie, dileme?!
Astazi ar trebui sa ma vad cu o parte dintre colegii de liceu la o bauta.
Vorba vine bauta, pentru ca asta as fi dorit eu sa fie aceasta intalnire.
Si prin bauta inteleg o intalnire degajata, cu ambitii de party si multe zambete.
Treaba e ca desi oamenii s-au urnit cumva sa dea mailuri sa adune o clasa intreaga si poate intentiile sunt sincere, in spatele vorbelor frumos scrise am simtit aceleasi copilarisme tampite si aceleasi fite, acelasi teribilism de licean.
Una peste alta au fost propuse diverse locuri de intalnire; eu am spus: CENTRU!
E cumva echitabil chiar daca locuiesti in Baneasa, Rahova sau Berceni!
Nimeni nu a vrut centru, nu, nu. Au ales o terasa intr-unul din cartierele marginase din Bucuresti, o terasa afacere de familie a uneia dintre fostele colege de liceu (dar informatia asta a fost data dupa). In fine, nu ma deranjeaza treaba asta.
Nu, nu, terasa nu exista pe google; am cerut niste explicatii pe mail. Mi s-a cerut numarul de telefon.
Primul lucru care m-a enervat.
Consider ca am acces la mail cand am chef, in drum spre locul respectiv cu siguranta, nu imi incarc memoria cu adrese inutile pentru viitor si nu sunt obligata sa vorbesc la telefon intr-un moment in care nu pot sau nu am chef.
Lucrul doi care m-a deranjat: la intalnire apar si copiii mici. Copii ai fostilor mei colegi.
Iubesc pustii, cu siguranta voi avea cel putin doi in viitor, dar chiar nu sunt atat de altruista ca intr-o seara de vineri, pe timpul meu liber, sa vad cum un sugar de 7 luni plange la pieptul mamei sale sau sa ma impiedic de un alt pusti de 2 ani.
In primul rand ca parinte nu e un lucru normal sa iti scoti copilul mic la o terasa unde se fumeaza cu siguranta, undeva dupa ora 21.
O terasa la care va fi zgomot cu siguranta si pentru ca o parte dintre clienti urmaresc Campionatul Mondial de Fotbal al carui start se da tot in aceasta seara.
Din punctul meu de vedere copii au nevoie de o educatie clasica macar in primii ani de viata. Sa fi parinte model nu inseamna sa cari un suflet nevinovat dupa tine drept trofeu la o ora tarzie doar pentru ca vrei sa impusti doi iepuri: si iesit in oras si sa ai grija de copil.
Stai acasa si dedica-ti timpul strict copilului tau, culca-l la o ora potrivita, da-i sa manance sanatos si iesi cu el afara in locuri potrivite varstei sale, pentru ca tot ce se intampla la varsta copilariei mici isi pune amprenta asupra intregii sale evolutii.
Timpul nu le rezolva pe toate.
Din respect pentru viitor si pentru niste oameni care se numesc parinti acum, nu am sa merg la aceasta intalnire. Poate si pentru ca ma mai vad oricum cu cei din liceu de care ma leaga lucruri comune.
Si nu, gramada nu cere varf mereu!
Pingback:Tweets that mention | iYli | Liceeni de ieri, parintii ignoranti de azi | -- Topsy.com
mda, f interesant articolul si real. mi-a placut! heeiii, draga blogarita, pei e criza mare si e normal sa se duca banii intr-o „afacere” de familie… de ce sa te duci sa marci banu’ in alta parte?? urat oricum. sint de parere ca daca lumea, colegii tai ar fi vrut, si-ar fi rupt 2 ore din timpul pretios sa mergeti si voi in alta parte… but, time is money :))
eu inca mai am pana fac cei X ani de la terminarea liceului, sper sa nu patesc ca tine. succes si distreaza-te cu cine iti face reala placere!
pei ori e intalnire de familie, cu copii si neamuri, ori e intalnire de X ani de la terminarea liceului??? sau aveati copiii inca de pe atunci??
Zambesc…si sunt de acord cu tine.O sa fii o mama grozava,Jules
presimt ca asa o sa fie si la mine :))
aceleasi fitze ca si in liceu 🙂