Dimineata ma trezesc ametita, alerg in bucatarie, la baie, deschid geamul, soneria telefonului continua sa sune alaturi de ceas.
Le opresc in graba; telefonul il arunc in geanta alaturi de alte obiecte de care am nevoie si pe care le-am lasat la intamplare in ziua ce a trecut pe birou.
Niciodata nu imi ajunge timpul; niciodata nu imi pregatesc haine de cu seara pentru ca vremea poate fi inselatoare in ziua ce urmeaza si astfel, fara a ma simti tradata salvez niste neuroni.
Scot nasul pe geam: azi va fi cald, ma arunc in sifonier, iau o rochie, o trag pe mine, desi am inca pielea uda de la dus. Nu-i nimic, ma usuc pe drum.
Alerg in bucatarie din nou, cafea este gata, torn intr-o cana, merg la raftul cu incaltaminte si caut in disperare. Gasesc un pantof de o culoare, un papuc geaman, o cizma ratacita, nimic nu iese la iveala cu perechea sa.
Toate zboara, imi ies in cale si o pereche de bocanci, de data asta la brat. Dar eu nu plec pe munte azi, asa ca ii dau la o parte trista si continui cautarea. Gasesc in sfarsit perechea primului pantof, dar unde e si celalalt? Ma intorc inspre gramada deja formata, incep sa sap, dar nu e nici o sansa, a plecat deja singur la plimbare.
Nu-i nimic, gasesc alta pereche. Raftul se zguduie sub cercetarea mea febrila, gasesc un adidas, alt adidas. Bun, avem o pereche.
Ma incalt.
In bucatarie imi aprind o tigara sa stau linistita la cafea si atunci realizez ca o rochie eleganta nu prea merge la adidasi.
Las tigarea, car grabita cana in dormitor.
De data asta, cautarea se produce in sifonier si infrigurata trag pe mine niste blugi intr-un sfarsit. Nu gasesc tricoul.
Cel abastru nu imi place. Cel roz este la spalat.
Ma enervez de data asta, nu e ziua mea clar.
Scot si blugii, gasesc niste colanti si o rochie. Totul este in regula. Am baut si cafeaua intre timp, tigarea s-a rezolvat singura in bucatarie in intimidate, imi arunc geanta pe umar, transfiguarata gasesc intr-un sfarsit si cheile de la masina si plec. In masina imi dau seama ca sunt in papuci.
Ufffffffffffffff….
Iar pe scari, ca liftul era in vacanta, in dormitor caut adidasii. Unde sunt adidasii? Nu gasesc decat unul!
Pun mana pe telefon si sun:
-Buna, sunt Iulia, azi nu vin la job, am o problema in apartament care trebuie urgent rezolvata!
La capatul celalalt al firului, o voce ingrijorata sopteste:
-Iar ai inundatie? Ai chemat vreun instalator?
-Nu, nu e ceva si mai grav. Va povestesc maine.
-Succes!
Eh, ghici cine ma astepta din acea zi la usa?
Ca piticii din poveste, adidasi, sandale si papuci pazesc intrarea.
Nu mai am nevoie nici de catel acum! 🙂
Din aceeasi serie:
Ma urmaresc hartiile
Lapsusuri si revelatia nebuniei
P.S. Ei, cand vine vorba de colanti de dama, eu i-as asorta mai degraba unor incaltari sport.
Si scurta sugestie de achizitionare colanti de dama online.
Pingback:Tweets that mention | iYli | Cine ma astepta in prag | -- Topsy.com
Pingback:| iYli | Epopeea cuielor si a femeii care le bate |