In saptamanile ce au trecut am poposit in cateva paduri, am mers la pescuit la un lac, am cules zmeura din belsug si m-am bucurat de natura salbatica.
Toate materialele realizate le veti citi pe CalatorInRomania.com

M-a surprins insa o intamplare.

Lasasem masina la marginea uneia dintre paduri, in care am colindat cateva ore.

La intoarcere am iesit pe alta parte si am avut ceva de mers pana sa o recuperez.
Cand m-am apropiat insa, silueta care mi se arata in zare ca o fata morgana, a inceput sa se defineasca.
In jurul masinii mele se invartea un tip inalt, doar in pantaloni.

Nu imi dadeam inca seama ce tot face pe acolo si deja in minte imi infloreau scenarii.
Ma ustura pielea asemeni tablei masinii zgariata cu cuiul, am simtit impactul pumnului in geam si rotile cum se topeau in ciobul care le patrundea adanc; clar porbagajul era desfacut si rezerva disparuta.
Ma vedeam cum stau pe marginea drumului si plang in pumni asteptand ca telefonul sa capete semnal sau sa se indure cineva sa opreasca si sa ma ajute.

Barbatul avea cu siguranta in pantaloni un cutit mare, asemanator celor cu care se injunghie porcul in mod traditional la sate.
A inceput sa vina catre mine cand eram inca la distanta destul de mare de masina, astfel incat nu aveam control asupra a ceea ce s-a intamplat.
L-as fi intrebat ce a cautat acolo?!

Cineva mi-a soptit ca nu avea sens. A ajuns in dreptul meu si cu o plasa atarnandu-i de umar, plasa in care probabil isi tinea tricoul l-am simtit speriat. Mai speriat decat mine.

necunoscut

A zambit cu dintii stirbi si a zis fericit, cu pace, cu calm: masina ta? Din mers.
Nu a insistat si s-a indepartat fara sa se uite in urma, cu pasul calm, in soarele de foc in care eu una innebunisem doar in cei cativa metrii parcursi in afara inaltimii umbrei padurii.

Masina era in regula. La spatele sau am gasit o sticla goala de apa, aveam toate geamurile spalate. Portierele de la usi erau inca ude.

Probabil ca erau partile care frigeau cel mai tare in soarele dupa-amiezii.

Omul si-a golit sticla de apa ca sa spele o masina gasita pe o margine de drum. O masina al carei model i-a

adus poate amintiri, mai ales ca in momentul in care a intrebat “masina ta” a adaugat si denumirea acesteia, zambind ca si cum ar fi vazut dincolo de timp, ca si cum s-ar fi impacat cu o situatie, ca si cum ar fi stiut ceva.

O masina care imi apartine.

M-a surprins intreaga intamplare si caut niste raspunsuri.

Simt mila si compasiune fata de omul respectiv. Mi-a parut nebun in durerea si in impacarea sa, in tacerea razelor fierbinti ale soarelui, pe un camp pe langa care trec masini si strajuieste falnic o padure.

Poate il cauta cineva, poate plange dupa cineva.

Tu ce crezi?

om necunoscut

Gandindu-ma ca nu stiu cum gasesc masina, la distanta fiind inca de ea, in momentul intalnirii cu el i-am facut o poza.
Nu l-a deranjat, s-a intristat la a 2-a ca si cum s-ar fi simtit vinovat ca s-a atins de ceva ce nu ii apartine.

Masina este in regula.

Omul insa nu. Asa ca daca il cunosti sau nu, da mai departe. Asa cum spuneam, poate undeva il astepta o familie care ii duce dorul.

Poate undeva nu il asteapta nimeni.

Nu gasesc motivul pentru care sa spele o masina gasita in soare pe marginea drumului, lasand si sticla goala langa ea, pentru ca el sa o ia mai departe pe drumul topit la 40 de grade, fara apa.

Poate imaginatia mea a luat-o razna, desi slabe sanse. Omul ala nu era din lumea asta.

Setea amintirii si o intrebare

Comments

4 comentarii la „Setea amintirii si o intrebare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.