Uneori vad urma orelor in intuneric.
Creionate in verde pal, stau cuminti pe ecranul ceasului si innoada limbile care le vorbesc.
E 3, e 4, e 5…
In timpul cand mai traiau inca uriasii, ceasul avea locul sau in perete, intr-o casuta din lemn, vopsita in galben. Tic, tic, torcea bland cand era potrivit sau certat ca a ramas in urma.
Tic, tic canta duios la ore matinale, dregandu-si glasul inainte de a da trezirea. Tic, tic, alerga secundarul vesel cand intra in casa uriasul care il iubea, uriasul care nu-l uita niciodata si care se incapatana sa il repare cand ceasul voia sa moara.
Tic,tic a tipat ingrozit cand ceasul-inima al uriasului a stat. TIIIIIICCCCC !!!!!!!!!!!!
Dar nimeni nu il auzea. Oamenii, in jurul patului uriasului rece, plangeau si se agitau. TIIIIIICCCCC, TTTIIIIIIIICCCCCCC !!!!!!!!!
***
Uriasul a plecat, iar ceasul este acum al meu.
Cand ii e dor, ma intreaba de bunicul….
Astazi se fac 5 ani de cand bunicul meu a murit.
This made me think of a song about time and loss.
fate would then lead your life
the roads are already determined
everything has changed since
you’re not here anymore.
http://www.youtube.com/watch?v=624qjXlVVQ0&future=related
Nici un cuvant nu poate sterge culorile florilor …