Uneori vad urma orelor in intuneric.
Creionate in verde pal, stau cuminti pe ecranul ceasului si innoada limbile care le vorbesc.
E 3, e 4, e 5…

In timpul cand mai traiau inca uriasii, ceasul avea locul sau in perete, intr-o casuta din lemn, vopsita in galben. Tic, tic, torcea bland cand era potrivit sau certat ca a ramas in urma.

Tic, tic canta duios la ore matinale, dregandu-si glasul inainte de a da trezirea. Tic, tic, alerga secundarul vesel cand intra in casa uriasul care il iubea, uriasul care nu-l uita niciodata si care se incapatana sa il repare cand ceasul voia sa moara.

Tic,tic a tipat ingrozit cand ceasul-inima al uriasului a stat. TIIIIIICCCCC !!!!!!!!!!!!Ceasul Uriasului
Dar nimeni nu il auzea. Oamenii, in jurul patului uriasului rece, plangeau si se agitau. TIIIIIICCCCC, TTTIIIIIIIICCCCCCC !!!!!!!!!

***
Uriasul a plecat, iar ceasul este acum al meu.
Cand ii e dor, ma intreaba de bunicul….

Astazi se fac 5 ani de cand bunicul meu a murit.

Ceasul uriasului

Comments

2 thoughts on “Ceasul uriasului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.