La prima vedere as fi spus ca fiecare cer spune o alta poveste.
Aseara am ratacit in cortina de stele din nordul Belfastului si mi-am regasit istoria.
Era aceeasi, chiar daca ma aflu la distanta de cateva mii de km fata de locul in care traiesc.
As fi putut trai oriunde, mediul m-ar fi influentat cu siguranta.
Poate daca viata mea ar fi in mod curent in Belfast as fi avut mai mult curaj, mai mult respect si educatie in ceea ce priveste libertatea sau minunea fiecarei clipe.
Iulia ar fi fost o alta, cu alte aripi si alte coordonate.
Niciodata nu ne vom cunoaste cu adevarat daca universul ne este reprezentat de un satuc in care ne invartim, in care toata lumea cunoaste pe toata lumea, iar incendiul sufletesc e declansat doar de barfele locale sau puzderia de copiii veniti cu noatea in cap la furat de mere din curte.
Imi dau seama ca pe parcursul timpului cu cat am avut sansa sau mi-am creat sansa de a cunoaste mai mult, cu atat posibilitatile si dorintele mele au devenit nemarginite. Ma reintorc adeseori cu prostie sa “cunosc” lucruri pe care le-am asimilat de mult doar ca sa fiu in trendul locului in care lucrez sau in care ma distrez si pierd din vedere faptul ca pentru mine importante sunt de fapt lucrurile simple, discutiile constructive si in niciun caz in contradictoriu, povestile cu zane si noptile ca cea de aseara in care las stelele sa imi vorbeasca. 🙂
Sunt o calatoare solitara si cred ca astfel, prin fiecare calatorie pe care o fac mai urc o treapta din ceea ce as vrea sa fiu.
Aseara, in stelele ce acopereau nordul Belfastului mi-am descoperit cu incantare, dar si cu tristete povestea. Am realizat ca mai e atat de mult pana cand lucrurile se vor aseza pe calea scrisa in stele. Mi-am dat seama ca fiecare cearceaf dat uitarii peste un cadavru a putrezit intr-o noua prapastie. Lupul va mirosi cu siguranta adevarul.
shi Lupul auuuuu …catre steaua Iuliei :))