In vara Rammstein a venit la Bucuresti.
Ar fi fost oarecum interesant sa fi mers. Insa mai nou manifest o scarba impletita cu o lene ingrozitoare in a-i suporta pe unii sau pe altii in inghesuiala, zbierete si sarituri nebune.

Acum 1000 de ani Metallica a tras cortina la prima venire in Romania. Dupa aceea Metallica nu a mai cantat pentru mine in Bucuresti si nici eu nu i-am mai impartasit nebunia total.

Fiecare varsta are genurile sale muzicale care ii impletesc dorintele, frustrarile sau care pur si simplu ii leagana dragostea.

Sa imi fie cu iertare insa nu ma aprinde prea tare un par alb lasat in falduri pe spate, un tatuaj pe pielea unui copil de 16 ani sau mana incarcata cu inele grele sau bratari din ate colorate impletite cand anii le-au zburat lenes, iar murdaria maturitatii le-au catalogat drept batrane.

Uneori ma impart in dilema mortii lui Kurt Cobain al carui fan sunt in continuare. Ma gandesc la faptul ca a murit la timp, atunci cand era in culmea gloriei, fara amagirea plafonarii sau a uitarii. Alteori ma enerveaza faptul ca peste moartea lui s-a asezat praful, iar nasterea grounge-ului a fost atribuita oricarei alte trupe decat Cezarului- Nirvana din Seattle.

In 2003 am adormit la concert la Sepultura la Arenele Romane, atat de plictisitoare mi s-a parut trupa; desi noul solist a continuat sa imi bantuie fanteziile pentru alte cateva zile.

Nevinovatul sa arunce primul cu piatra.

Piatra nevinovatului si muzica rock

Comments

Tagged on:                                 

One thought on “Piatra nevinovatului si muzica rock

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.