Am deschis fereastra, iar fulgii de zapada mi-au acoperit ochelarii in graba.
Pfffff….
Imi amintesc cu mare placere de iernile copilariei cu zapada inalta in care singura grija era cum sa imi pacalesc bunicii si sa ies mai repede afara sa ma joc.
Frigul nu exista, iar sania era coborata urgent de bunicul din pod.
Mare, cu scanduri albe, proaspat schimbate de tata si vesela.
Impreuna ne tavaleam prin zapada, alaturi de Viorel, catelul meu lup sau alaturi de ceilalti copii din vecini.
In dreptul casei in care am copilarit se afla punctul cel mai inalt al strazii strazii. Din poarta mea, din deal, se dadea startul concursurilor de orice tip. Tot de acolo, tata sau mama porneau in plimbare cu mine atunci cand eram prea mica sa pot impinge singura sania.
Am deschis fereastra, iar fulgii de zapada mi-au aoperit in graba ochelarii. Parcul din fata blocului este imbracat in alb, la fel ca si strada. Incerc sa descopar care este masina mea din multimea de igloo-uri care stau cuminiti in parcare.
Imi caut disperata ustensilele necesare scoaterii ei la lumina. Ma gandesc ingrozita la trafic si la cat de incarcat imi este programul astazi.
Nu am nici cea mai vaga idee cu ce sa ma imbrac. Nu am nici cea mai vaga idee daca sa plec cu strictul necesar pentru activitatile de astazi sau cu geanta incarcata la fel ca in fiecare zi.
Cand eram copil nu aveam nicio grija si de-abia asteptam sa ies afara sa ma tavalesc prin zapada, numaram fulgii sperand sa se aseze mai repede in covor cat mai inalt.
Astazi, totul imi urla in cap si mai tare dintre nametii din care nu stiu cum am sa ies, dar sa mai si ajung la destinatie.
Pingback:Tweets that mention iYli | Zapada de ieri -- Topsy.com
Eu ma bucur mereu de zapada. Chiar nu mi-ar placea o iarna geroasa si doar cu polei si ceva gheata de la niste stropi de zapada sau chiar lapovita. Ii iarna, apai sa fie zapada. Stiu ca poate unora le place mai putin zapada la oras, dar asa cand ninge parca totul se transforma intr-o atmosfera de basm. Tot griul se transforma intr-un alb… 🙂 ehhh