O cunostinta de-a mea si-a vandut apartamentul de trei camere, confort I din Bucuresti si dupa cateva luni in care a cautat o “vila”, cum o numeste, s-a mutat intr-una aflata langa Bucuresti.

La momentul respectiv casa nu avea instalatia electrica gata, nu avea apa curenta, pe jos in interior era doar ciment.

A trecut de atunci un an.
Pentru ca banii din vanzarea apartamentului s-au terminat, fata a facut trei credite cu ajutorul carora a amenajat in interiorul “vilei” dupa ultimul racnet.
Care este folosul nu inteleg.

Ieri am fost pana acolo.
Dupa ce am iesit din Bucuresti, stanga, dreapta, stanga, dreapta, dupa ce am traversat o cale ferata ghidata la telefon si am lasat in spate o padure si un cimitir, am intrat pe drumul de acces catre “vila”.
Ei, acolo a fost buba. Pentru ca zapada s-a cam topit erau adevarate sleauri de noroi care se inaltau semete si am avut de doua ori senzatia ca am rupt masina in doua.
Pana la urma am ajuns.
drum de acces
Am parcat pe o miriste langa “vila” si am coborat. Primul pas l-am facut intr-un mare cacat de caine ascuns bine in iarba uscata.
Oricum nu mai conta pentru ca acelasi picior mi s-a infundat adanc in noroi chiar la urmatorul pas.

Cat ma uit in zare numai balti in care se admira soarele asfintitului si camp, muuult camp. Undeva in zare apare si un tren.
– Merge la Craiova imi spune mandra amica mea.
– Oh… soptesc aproape disperata.
Ma intrerupe oricum:
– Vezi ce frumos e aici? E liniste, nu ca in Bucuresti!
Nu pot sa ii spun adevarul, nu are sens. tren
– Da, e frumos soptesc sec.

Nu are telefon fix, si-a pus antena pe casa pentru tv si internet.
Care internet nu stiu ca am asteptat sa se incarce o pagina de google vreo 10 minute si am inchis apoi calculatorul terminata psihic.
Televizorul functioneaza uneori doar, la fel ca si restul electrocasnicelor din casa. Ceva de nepotrivire la electricitate, gen monofazic, trifazic.
Si-a facut hidrofor pentru apa si hazna in spatele casei.
Nu gasesc logica unei case facuta in mijlocul campului si al noroiului, departe de orice forma de civilizatie.
O casa cere o investitie mai mare decat un apartament. Si amica mea este doar un exemplu in marea de oameni pe care ii cunosc si care si-au luat teapa in ceea ce priveste treaba asta.
E chiar caraghios cum incearca sa isi ascunda nemultumirea acum. E tarziu oricum.
Inteleg rostul unei case atunci cand ai in apropiere toate conditiile necesare, de la magazine sau farmacii pana la o retea de electricitate functionabila. Este foarte important inclusiv drumul de acces, ca degeaba ai traznet in casa daca in momentul in care iesi pe usa ti se infunda pantoful proaspat facut in noroi pana la genunchi.

Jumatatea de ora petrecuta ieri acolo mi s-a parut o vesnicie, parca eram in Evul Mediu.
Recunosc, sunt un animal social.
Eu una nu m-as muta niciodata in mijlocul salbaticiei sa ma uit pe geam si sa vad cum sau cat a mai crescut porumbul in ultima zi sau sa vad carduri de ciori cum zboara jucaus pe deasupra baltilor.
Dar tu? Unde te simti cel mai bine? In mijlocul oamenilor, al civilizatiei chiar daca vorbim de un sat care are toate utilitatile trase la portile caselor, intr-un apartament sau in linistea campului?

Ti-ai luat o casa in mijlocul campului si al noroaielor?

Comments

One thought on “Ti-ai luat o casa in mijlocul campului si al noroaielor?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.