Bocanci de munte si prima iubire
Am plecat singura la 7 ani intr-o tabara la mare. De altfel a fost si singura la mare din toata cariera mea de eleva.
Pana in clasa a VIII-a parintii m-au trimis apoi in doua tabere pe vara. Toate la munte.
In clasa a IX-a m-am inscris in clubul turistic al liceului.
Alaturi de noii colegi am zburat in cateva excursii care s-au lasat cu orientare de noapte, am invatat cum sa ma joc cu busola, cum sa citesc o harta.
Insa compania nu m-a satisfacut, asa ca au urmat plecari cu oricare alt club turistic decat cel al liceului.
Mi-am ales oamenii alaturi de care sa stau si de la care sa invat.
Cu o parte din acesti oameni mai tin legatura inca.
Odata cu prima iesire pe munte mi-am dat seama ca imi trebuie un echipament potrivit. Am luat masuri si am achizitionat ruxac, izopren, sac de dormit si cort, haine usoare care sa imi tina insa de cald.
Am colindat toate magazinele de profil din Bucuresti si am devenit de-a casei.
Piesa de rezistenta de care am fost foarte mandra a fost reprezentata insa de catre bocani.
*
Zilele trecute am dat peste prima mea pereche de bocanci si m-am topit toata.
Intai am plecat impreuna in Delta Dunarii, la Murighiol, la un concurs organizat de un club din Galati.
Cum ploua designul bocancilor a cam luat-o la vale, fiind facuti din piele intoarsa, insa nu asta a contat.
Mi-au fost alaturi si in Fagaras sau in Parang, mi-au facut pasul usor si drumul frumos in munti mereu.
Sunt inca indregi, fara pic de crapatura desi au trecut atatia ani.
Asa urati cum au ajuns acum, am sa ii port cu prima ocazie pe munte.
Sa imi reaminteasca de mine, cea libera si fara de teama de nimic.
Prima pereche de bocanci de munte, prima iubire?!
Pasez leapsa catre: Nuta Gangan, Artistu, Lutyk, Fanel , la Plopu’ si tie, daca muntele e prima ta iubire! 
- Clubul din Galati am asa o vaga impresie ca e batranul Albatros… aia de au muuulte muzici de munte aruncate pe net!
- Superb! Ai mei sunt acum purtati de un nepotel de la tara care nu mai avea ce sa poarte. Daca reusesc, cu prima ocazie cand ajung acolo le fac o poza si iti povestesc intr-un articol pe blog povestea celor 10 ani de purtare a lor! Te pup. Saru’ mana!
Povestea bocancilor mei de munte:
) L-am intrebat daca mi-i da mie. Prima data a scartait dar dupa ce i-am bagat o suta sub nas, a scapat de ei. M-au tinut 8 ani pana a crapat pielea pur si simplu (talpa nu mai avea striuri de vreo 2 ani).
Prin 1991, ma cheama un prieten pe la el sa-mi arate bocancii cu care a facut ta-su armata, niste iufturi grena (n.a. iufturi = bocanci aflati in dotarea parasutistilor) usor scalciati dar intr-o stare buna. Zic ia sa-i probez, surpriza, imi veneau turnati, parca eu facusem armata in ei