Perfectiunea sociala si implinirea idealurilor personale

In dimineata asta cumva nu am chef de nimic.
Ceaiul s-a terminat, am inceput un nou pachet de tigari insa, imi calculez reusitele de peste zi in minte, chiar daca am inchis de mult agenda si patul ma cheama cuminte.

Nu sunt de tine inca!
Te-ai incalzit? Ai adormit in locul meu? Si ce ai visat?
Aha! Si maine e bine?

Azi am inghetat in drumurile pe care le-am avut de facut, am zambit si m-a durut ura pe care am simtit-o in ochii unor oameni.
Nu inteleg ura si nu am sa urasc niciodata pe cineva. Nu vreau sa ma murdaresc in astfel de sentimente.
Observ ca in fiecare zi suntem tot mai rai si daca cineva nu este cu noi atunci tragem concluzia ca este clar impotriva noastra.
Fals, dragii mei.
Oamenii sunt diferiti si adevarul fiecaruia este un altul, asa cum am scris si in motto-ul blogului. Fiecare isi cunoaste cel mai bine viata si motivele deciziilor personale.
Calea de mijloc pentru pace si intelegere este reprezentata de toleranta si respect aplicate cu logica.

La fel de ciudat si prosteste mai degraba mi se pare faptul ca daca iti ceri drepturile iti capeti dusmani si trebuie sa argumentezi pana nu mai poti ca sa capeti ce iti apartine pe drept. Bineinteles mai exista si solutia simpla ca drepturile sa iti fie respectate: dai darul si este in regula.
Spaga a ramas inca in Romania la loc de cinste indiferent ce am declara cu mana dreapta pe inima in semn de juramant.
Spaga se cheama atentie, ca „asa e frumos”.
Ma gandesc la faptul ca daca nu ar fi saracia asta crancena in Romania poate nu am mai apela la spaga.
Stiu ca acum urmeaza sa imi sariti in cap unii dintre voi spunand ca nu e saracie, ca o ducem bine si ca doar cine nu munceste nu are.
Dragii mei, sa lasam nebunia sociala si smecheria in care ne place sa ne dam grande tuturor cand ne vindem imaginea falsa: Romania este o tara saraca, iar romanii indiferent de cat de mult muncesc in mod curat, fara sa fure sau sa apeleze la alte matrapazlacuri, sunt saraci.
Cine se naste sarac, sarac moare.

Faptul ca iti permiti sa mananci bine sau ca iti cumperi din cand in cand o haina care iti facea cu ochiul de mult de pe raftul magazinului, dupa ce ai achitat cheltuielile pentru intretinere, lumina, cablu si eventual chirie nu inseamna ca o duci bine. Lucrurile enumerate mai sus se afla la baza piramidei nevoilor, sunt chestiunile fiziologice si de apartenenta. Intreb acum altceva: cati dintre voi va permiteti intr-un an doua concedii de vis, in siguranta, nu pe vreo plaja ratacita cu cortul? Cati dintre voi aveti bani la ciorap si va doare la basca de cresterea preturilor sau de intarzierea platilor de la job sau de la anumite contracte incheiate?

Revenind la chestiunea cu spaga sunt sigura ca am sa aud voci care soptesc sfios: da, dar omului ii place sa primeasca ceva in plus indiferent de cat de bogat este. E ca fata morgana, cu cat ai un lucru cu atat vrei mai multe.
Eu nu iau in calcul treaba asta, nu pot sa inteleg calicia si nevoia de imbogatire din cadouri si din munca altora, prin nevoile lor.

In jurul meu simt uneori teama. Dar teama vine numai din lipsa informatiei si din prostia care tine oamenii pe loc. Din pacate, sau din fericire, depinde prin ce lentila privesti, lucrurile se schimba, ritmul fiecarei zile este un altul si adaptarea este singura solutie pentru 0 frustrari.
Mi-ar placea atat de tare daca logica nu ar muri in mintile noastre si am putea sa facem diferenta intre chestiunile personale si cele sociale.
Mi-ar placea atat de mult daca am lasa ura departe, ascunsa intr-un colt si ne-am bucura numai de partea plina a paharului, de ceea ce avem si nu de ceea ce ne lipseste.

Acum, fiecare intelege cum vrea si cum poate cele scrise carora le mai adaug o singura idee: am observat ca daca esti bun esti luat de prost. Ei bine, da uneori prefer „prostia” asta in locul rautatii. 😉

Si acum te intreb asa intr-o doara: tu esti fericit, multumit de ceea ce se intampla in jurul tau? Ce faci sa-ti fie bine?

Comments