Cateva fotografii postate in aceasta seara de Catalin pe Facebook mi-au adus-o in minte pe Tatiana Stepa.
Asa ca m-am dat pe YouTube ascultandu-i piesele si amintindu-mi seara de FolkYou 2009 cand in Vama Veche am tresarit cunoscand-o.
Dar tristetea e degeaba, dragostea si cantecul raman asa ca am ascultat si alte piese de la FolkYou ’09. Recunosc, nu m-am uitat la toate imaginile, citind in aceeasi vreme si o alta pagina de internet.
Insa am ajuns la Hrusca si ale sale batalioane obosita de atata citit. Hrusca a cantat in prima seara cand eu am fost in public, nu in spatele scenei.
De pe malul marii impreuna cu pretenarii mei de Vama, in drepta scenei. am simtit ca cerul se uneste cu pamantul in cantec.
Dar nu despre asta e vorba aici, ci despre faptul ca m-am regasit in marea de oameni alaturi de toti ceilalti.
Initial m-am intrebat a cui este bluza rosie pe care o purtam, dar mi-am amintit rapid, e polarul meu. 😀

2009 a fost o nebunie pentru mine. M-am tot plimbat cautand raspunsuri, cautand linistea.
Mi-e un pic dor de fiorul acelui an, de inconstienta si de riscul sau.
Uneori am senzatia ca merg din greseala in greseala, alteori stiu ca trebuie sa cad pentru ca doar astfel imi gasesc puterea sa ma ridic.
Mi-e dor de Vama Veche. Poate e doar un motiv locul in sine, poate e fiorul durerii de genunchi dupa 12 ore de dans continuu in 2002, siguranta data de insotitori, durerea insolatiei si a lesinului, frica de inot fara colac, dorinta de iubire a celor 20 de ani trecuti sau testul ca ma pot distra si fara sa beau sau altceva.
De fiecare data cand am fost in Vama cred ca am fost singurul om treaz de acolo…

Si totusi mi-e dor de Vama fiecarui an si de mine.
Mi-e dor de cortul verde si de un “Buna dimineata, Sandy”, mi-e dor de chitaristii pletosi si de scoicile care sa ma intepe noaptea cand ma plimb desculta pe plaja, mi-e dor de “birou”-ul de la Stuf, de Dionis si de tipatul de bucurie al lui Claudiu cand intram in Vama de fiecare data odata cu rasaritul. Mi-e dor de prea multe lucruri si oricum unele din ele am senzatia ca vor ramane ingropate pe vecie.

Ce facem Florin, mai ramanem in Vama?

de acum o mie de veri

Comments

Tagged on:                     

2 thoughts on “de acum o mie de veri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.