Azi ma uit in urma si imi dau seama ca nu regret nimic.
Lucrurile au venit cand mi le-am dorit si asa cum imi urla la un moment dat un angajat al statului intr-un birou obscur in 2006 cand ii ceream sa imi dea dovada vorbelor lui prin legea X, tot ce visez noaptea pun in aplicare ziua.

M-a cuprins o usoara stare de melancolie, recunosc.
Ma doare trecerea timpului si neputinta mea de a-l tine in loc, intepenit doar in lucrurile care imi plac.

M-a durut pierderea oamenilor dragi.

Inca invat sa iau lucrurile ca atare.

Uneori vreau totul si il vreau sa fie doar al meu asemeni unui copil egoist si singur la parinti.

Am avut momente in care mi-am pierdut mintile din dragoste si momente cand am respins-o categoric, momente in care m-am jucat cu mintile oamenilor si cu rabdarea mea, momente cand am mizat pe singura carte existenta si am castigat.

Am avut momente in care m-am inchis in mine si nu am vrut sa mai vad altceva decat logica si stresul intamplarilor care m-au ametit.

Pe toate adunate insa le cantaresc astazi, concluzia lor intarindu-mi ideea ca “cine nu risca nu castiga”.
Pana la urma ce se poate intampla?
Ai incercat!

Inchid un capitol, pastrandu-mi intuitia si merg mai departe pe drumul meu.
Ieri tocmai ce am primit o alta dovada ca ce visez noaptea se implineste ziua ::))
Incep sa ma relaxez din nou.

Si tu?

Melancolia si drumul din fata

Comments

Tagged on:                 

One thought on “Melancolia si drumul din fata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.