Dimineata mergeam catre parcarea blocului sa imi iau masina.
E drept, parcarea este un pic mai departe de scara in care locuiesc, dar nu vad in asta o problema atat timp cat imi stiu masina in siguranta, asa cum scriam si ieri.

Dar nu acesta este subiectul de azi.

Treaba e ca la coltul blocului, cand mai aveam doar cativa metri pana la masina, aproape de prima scara, am vazut patru caini, gemeni probabil dupa culoare.
Stateau tacticos si admirau strada inghetata.caine periculos

Am mai trecut pe langa ei si alte dati si nu s-a intamplat nimic.

Din cei patru, clar unul era femela dupa dimensiuni si dupa aerul de sef pe care l-a abordat.

Acum nu stiu cu ce am gresit, ca a inceput sa maraie si sa latre din senin.
Cu pasul calm am inceput sa ma gandesc la ce naiba ar fi de facut.
Nu m-am uitat in mod special la cateaua care incepuse sa latre frenetic langa picioarele mele.
Un alt vecin care isi curata masina de zapada a aparut.
Mie mi s-a rupt filmul.

Pur si simplu nu imi amintesc ce a facut, daca a urlat sau daca a aruncat cu zapada dupa catea.
M-am trezit cand omul imi tot repeta daca sunt in regula.
Nu mi-e frica de caini, am crescut inconjurata de ei, dar modul neprevazut de a reactiona al catelei mi-a inghetat mintea.
Ma vedeam muscata si stand la spital in asteptarea unor injectii.

M-am speriat.
Am inteles apoi ca nu stiu care doamna de la etajul X din prima scara hraneste javrele si de aceea tot ce misca in zona devine brusc hot, dusman, nu stiu.
Dar eu nu am nicio vina ca trec pe acolo.

Am ajuns sa iubim animalele mai mult decat iubim oamenii.

Mai exista hingheri in Bucuresti sau trebuie sa le fac singura de petrecanie cainilor vagabonzi?

Rog toate asociatiile de salvare a cainilor si toti samaritenii care ii hranesc sa se puna in locul celui atacat de caini pe strada, fara sa fi facut ceva.

Luati masuri, locul cainilor nu este pe strada. Dragoste cu de-a sila nu se poate!

Later edit.
Am dat mail la primaria de sector si la aspa.ro.
Mersi pentru raspunsurile de pe Facebook.
Am sunat la politie si am spus despre ce este vorba lasand datele de contact si numele.
Am inteles ca urmeaza sa ma sune cineva si sa ia masuri impotriva cainilor vagabonzi.
Sper din tot sufletul ca acest lucru sa se intample cat mai curand pentru ca maine trebuie sa ies iar din casa si in niciun caz nu ma apuc sa umplu cu bata dupa mine. Sa nu mai spun de faptul ca nici acum nu mi-am revenit din sperietura…

A fost cineva muscat de un caine vagabont? Nici nu vreau sa ma gandesc la urmari..

Citeste te rog si „Problema cainilor fara stapan„, singura nu pot sa mut muntii din loc.

Unde sunt hingherii?

Comments

14 comentarii la „Unde sunt hingherii?

    • 24/02/2011 la 11:01 AM
      Legătură permanentă

      Stimate Domn Ghemes,
      Iti doresc din tot sufletul sa fii singur pe strada si sa fii atacat de vreo 10 astfel de caini „comunitari”, sa te vedem atunci daca iti schimbi punctul de vedere. Poate ca, fiind barbat, mai ai sanse sa scapi nemuscat, dar nu prea cred ….
      In alta ordine de idei, evident ca „noi suntem de vina”, ca le dam de mancare pe la colturi de bloc si nu anuntam hingherii sa ii adune si SA FACA MANUSI DIN EI! ca pe vremea lui Ceausescu. Ce manusi de calitate se pot face din ei ….

      Răspunde
    • 27/02/2011 la 11:51 AM
      Legătură permanentă

      Cred că ar trebui să argumentezi, nu? Din cauza noastră, a cui? A noastră, a bucureştenilor? A oamenilor? A bărbaţilor cu început de chelie?

      Răspunde
  • Pingback:Tweets that mention iYli | Unde sunt hingherii? -- Topsy.com

  • 24/02/2011 la 10:56 AM
    Legătură permanentă

    Serviciul de care iti ziceam ieri, de la Primaria Sector 1, era de fapt la Politia Comunitara Sector 1. I-am vazut ca au intervenit la noi in Rahova, anul trecut prin toamna.
    Ai sunat la „aspa”. Ce ti-au zis ?

    Răspunde
  • 27/02/2011 la 9:54 AM
    Legătură permanentă

    Eu am fost muscata de caini cand eram prin clasa a noua. Tot asa, din senin m-au atacat. Pe atunci se faceau injectii in burta.
    A fost foarte nasol. Cred ca nu mai are nicio tara din UE caini vagabonzi, cum sunt la noi. Se dau amezi mari.
    Nu cred ca o sa se rezolve aceasta problema, atata timp cat sunt niste asociatii pentru protectia animalelor care inghit bani multi.
    Ai grija data viitoare!

    Răspunde
  • 27/02/2011 la 11:07 AM
    Legătură permanentă

    pana nu se cara generatia de babe trecute de 60 de ani, nu o sa dispara javrele. iti zic doar sa iti aduci aminte ce isterie a fost pe vremea cand Basescu le pusese gand rau.

    Răspunde
  • Pingback:iYli | Problema cainilor fara stapan

  • 27/02/2011 la 11:40 AM
    Legătură permanentă

    Cainii devin agresivi cand e ger, pentru ca le este sete si nu au surse de apa, totul fiind bocna. Tot la ger (si uite ca acesta se prelungeste de cateva zile bune) sa aduna in haite si chiar si cei mai pasnici devin agreisvi (la fel e si cu oamenii cand se aduca in gasti)
    Si eu am patit asa pe doua strazi diferite, in doua zile diferite. Eu am dat atunci email la primaria de sector. La una s-a rezolvat temporar, apoi au reaparut, la fel de agresivi.

    Răspunde
  • 27/02/2011 la 3:44 PM
    Legătură permanentă

    Am inteles ce-ai vrut sa spui in articol si-mi pare rau pentru ce ti s-a intimplat. Insa pina la un punct. Asa cum inteleg grava situatie a ciinilor de pe strazi, care insa n-au ajuns acolo din vina lor. Nu ne-a pasat prea mult cind i-am abandonat, cum nu ne pasa nici acum prea mult, ca sint flaminzi, bolnavi si lipsiti de orice urma de ingrijire… invers, ca un ciine sa-si abandoneze stapinul, n-am auzit vreodata. Dimpotriva, poate l-a aparat cu pretul vietii sale. Nu ei au puterea sa aiba singuri grija de ei, ci noi, oamenii. Am fost muscata de ciini de 2 ori, o data destul de rau si am trecut prin tot ce inseamna tratamentul adecvat si ceea ce impune el. Si mi-e in continuare foarte frica de ciini. Insa de aici pina la a admite fie si numai ideea de hingheri e o cale lunga. Cred ca stii si tu prea bine ca, odata ajunse la hingheri, bietele animale nu mai au nici-o sansa. Acolo sint date la moarte sigura, fiindca nimeni, niciodata, nu le mai scapa. Solutiile sint altele si bani au fost strinsi cu gramada. Insa sintem un popor de barbari primitivi, caruia nu-i mai pasa nici de un semen, cu atit mai putin de un animal. Si, atita vreme cit nu sintem in stare sa adunam niste biete fiinte de pe drumuri si sa le oferim un minim de ingrijire ( fiindca singure n-o pot face ), nu meritam mai mult. Orice popor civilizat pretuieste viata, indiferent cui apartine, si procedeaza prin orice mijloace la salvarea ei. Pentru ca ea a fost lasata de Dumnezeu tuturor si nimeni n-are dreptul s-o ia, indiferent de motive. Problema e la oameni, la lacomia lor si la aroganta cu care isi rezerva dreptul de-a stapini doar el orice loc din lumea asta.
    Stiu ca multi imi vor sari in cap si-mi vor da lectii de civism. Insa chiar nu-mi pasa… fiecare are dreptul sa creada ce vrea si sa actioneze in consecinta.

    Răspunde
    • 28/02/2011 la 8:37 PM
      Legătură permanentă

      I-as impusca pe toti cainii vagabonzi si pe toate babele excitate de menopauza care le dau de mancare la coltul blocului. Nu te supara Cristina, da unde ajungem fata? Sa ne manance cainii pe strada si noi sa-i pupam in bot? O fii si caiinele fiinta, dar totusi sa nu uitam ca e animal, cu instinctele aferente. Din punctul meu de vedere : liber la eutanasierea tuturor cainilor care nu au stapan.
      Si spui ca actionezi in consecinta? Cati caini ai luat de pe strada pentru a-i ingriji? Suntem atat de ipocriti cand vine vorba de caini, pisici si alte animale neghioabe, insa ii lasam pe batrani sa moara de foame in azile, pe copii sa cerseasca pentru o bucata de paine… La cat e de tampit romanul cred ca si-ar baga bunica sau mama in azil ca sa faca loc in casa la zece caini..:(
      Vrei sa cresti caine, ia-l in casa, in curte, in spatiul in care raspunzi pentru ce face. Cresterea si hranirea cainilor in fata blocului sau pe strada vin ca dovezi clare ale unei mentalitati de tarani inculti pe care din pacate inca o mostenim din generatie in generatie. Suntem tineri si ipocriti, ne lasam inselati de false compasiuni pentru idei preconcepute si uitam sa pretuim realitatea si omul de langa noi.
      Cu scuzele de rigoare pentru eventualele neplaceri create poate de comentariul meu,
      Va salut respectuos!

      Răspunde
  • Pingback:Problema cainilor fara stapan « Colectionez obsesii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.