Stateam si ma gandeam asa intr-o seara cu ochii fixati la farama de lumina care intra printre jaluzele in dormitorul intunecat, la cat de intortocheate pot fi situatiile intr-o singura zi.
Oamenii se schimba, apar cerinte noi, proiecte de studiu si un nou raport de scris in urmatoarea ora, telefoane care suna. Fiecare isi imagineaza ca esti doar a lui si tot ceea ce faci este sa i te daruiesti.
– Si diseara ce faci?
– Am treaba.
– Nu iesi cu mine?
– Mai sunt cateva ore pana diseara. Am altceva planificat de doua saptamani, nu pot schimba.
Ti se intoarce spatele si cineva se supara pe tine.
Suna un alt telefon si alte intrebari curg. Mecanicul vrea date clare despre piesa X, instalatorul vrea sa stie in ce an ai schimbat robinetul X, vecinul e foarte preocupat de locul de parcare, batrana de la etaj de faptul ca nu are bani pana la pensie, colega Z iti povesteste pana te acresti de noile aventuri ale fiului sau de numai 2 ani, prietena A. te suna si iti plange in telefon pentru a mia oara in ultima saptamana dupa despartirea de iubit despre cat de mizerabil se simte, pisica nu mai are mancare, amicul F. din Alba pica in Bucuresti si te anunta fix in momentul acela suparandu-se ca nu ai timp sa il vezi. Fiecare vrea sa fie ascultat, sa ii vorbesti frumos, toti au nevoie de atentie.
Dar eu, eu pe cine sun si pe cine bat la cap? 😀
Glumeam, insa de multe ori simt ca sunt mama tuturor ranitilor. Nu poti sa schimbi oamenii, insa poti sa ii faci sa se faca mai bine. Asa ca are sens zic eu sa pierd din cand in cand timpul ascultandu-i.
Stiu ca sfaturile mele nu sunt auzite si noi toti ne auzim pana la urma doar vocea interioara. Dar mai stiu si inteleg ca avem nevoie sa vorbiiiimmmmm pana scuturam presul cu rele din noi.
Am atat de multe lucruri de facut pe parcursul unei singure zile incat am senzatia ca nici nu s-a luminat bine afara ca a si venit noaptea, atat de repede curge timpul.
Pana la urma este interesant, nu ma plictisesc niciodata, adrenalina la maxim 😀 in intreaga zi.
Ma gandesc la faptul ca meniul intamplarilor de peste zi este unul variat, asemeni celui culinar de altfel.
Parca nu iti place sa mananci in fiecare zi aceeasi mancare, nu?
Si daca tot am amintit de mancare, am dat peste cateva poze mai vechi.
Omleta si carnati de casa. Delicios, va spun. 🙂
Carnati de casa.
La un mic dejun ratacit.
Hm… au trecut cateva luni de cand nu am mai mancat oua.
Mi s-a facut si foame.
Inainte de a merge in bucatarie sa imi prepar ceva de mancare insa mai am un secret.
Zilele trecute mi-am cumparat un lampadar rosu.
Niciodata nu mi-au placut lucrurile de acest gen, insa parol ca de asta m-am indragostit din prima clipa.
Treci peste iluzia fotografiei, lampadarul meu este cat palma doar.
Acum pazeste noaptea de la fereastra bucatariei.
In rest imi e bine, multumesc. Ma bucur de un inceput de Martie linistit.
Tu ce ai mai facut?
