Ma uit la toate fotografiile de aici, cu pisici si catei fara stapan si ma doare sufletul.
Ma doare sufletul asa cum m-ar durea pentru orice fiinta care ar putea sa isi piarda viata.

Iubesc animalele si in mine se da o lupta teribila atunci cand vine vorba de cainii strazii.
Pe de o parte pentru ca stiu ca un caine este asemeni unui copil, nu se descurca singur, am crescut inconjurata de caini in curtea bunicilor; pe de alta parte, saptamana trecuta, pe strada m-a atacat un caine fara sa am nicio vina. Am scris despre asta in articolul “Problema cainilor fara stapan“.

Sunt pline campurile din judetul Ilfov de caini fara stapani.
Nu stiu cine ii aduce acolo.
Daca mergi singur, pe jos sau cu bicicleta in vreo vizita la cumnatul din satul vecin sau sa verifici daca se vede coltul graului sub stratul de zapada te mananca de viu.
E drept, nu este vina lor, nu ei au ales sa vina pe lume sau sa nu aiba un stapan.
E drept, in mijlocul campului este greu sa isi gaseasca ceva de mancare si de aceea ataca.
Acelasi motiv l-ar avea si in orase mari precum Bucuresti.

Insa, intrebarea mea este alta: unde sunt toate asociatiile care se ocupa de acesti caini?
De ce nu exista adaposturi special destinate cainilor?

Stiam ca era vorba sa inceapa un nou adapost pentru caini undeva in localitatea Jilava din judetul Ilfov. Ce s-a intamplat cu el?
Imi amintesc de acum doua ierni cum in timpul zapezii viata cainilor de la Glina era in pericol, din cauza frigului si a stratului de zapada care acoperise custile.
Din punctul meu de vedere doar adaposturile pentru caini pot curata strazile, dincolo de sterlizare sau eutanasiere.

Liana Mitroi scrie in articolul sau “Problema cainilor fara stapan” : din pacate lumea intelege aiurea. Daca nu-i vrei pe strazi esti un psihopat care vrei sa-i chinui. Oamenii din pacate nu vad dect extreme… ori e ca ei ori esti contra lor, nu exista cale de mijloc ….

Intr-adevar, viata nu este doar in alb (caini liberi, dar periculosi pe strazi) si in negru (eutanasierea lor). Are si alte culori precum roz sau albastru, verde, dar si gri.
Rogvaiv-ul e reprezentat de adaposturile pentru caini.

adoptiedistanta.blogspot.com a publicat pe 5 Martie articolul “Situatia cainilor fara stapan“, un material scris de Roxana Radu.
Acelasi material apare si pe piticu.ro
Sunt de acord cu Roxana, costurile unei sterilizari sunt mult mai mici comparativ cu eutanasierea, iar un program de control a reproductiei canine, atat la nivelul capitalei cat si la nivelul intregii tari este de folos.

Intr-adevar, solutia nu e sa omori un caini, sa omori o pisica, solutia in general nu este sa iei o viata care nu iti apartine, dar unde sunt toate fondurile asociatiilor care se ocupa de catei?
Unde sunt iubitorii de animale?
Daca ii iubim sa ii si ajutam nu? Pana la urma si cu bani din buzunar, daca dragostea noastra declarata este atat de mare.
Insa….

Ok, nu se poate asta, dar nici nu e posibil sa lasam cainii pe strazi si sa atace oameni nevinovati.
Nu spun ca toti cainii fara stapan ataca, insa e de-a dreptul penibil sa traiesti cu frica in san la fecare pas pe care il faci.

De exemplu am ajuns acasa sambata seara dupa ora 11 si am ajuns in parcarea blocului pregatita sa las masina si apoi sa o iau usor printre blocuri catre scara mea.
Si ghici ce, ca deja asta a fost de filme de groaza?!

Pe un alt loc de parcare aflat fix in fata locului meu si de asemenea gol la acea ora, statea cainele care m-a atacat saptamana trecuta.
Serios ca m-am si frecat la ochi. Am crezut ca este o iluzie optica.

Dupa ce am stat cateva minute pe ganduri si mi-am imaginat eventuale planuri de a scapa de caine dupa ce mi-as parca masina, am ajuns la concluzia ca nu am nicio sansa. Asa ca am parcat-o fix in fata scarii.
In fata scarii parcheaza de obicei altcineva, un alt vecin care nu a avut norocul sa mai gaseasca loc in parcarea blocului.
Nu era acasa la acea ora si nici masina.

Dar a doua zi m-a intrebat de ce mi-am mai luat loc de parcare daca ii ocup lui locul.
Tare, nu?

Omul a inteles motivul pentru care nu mi-am lasat masina unde trebuia, insa…..

Cu toata dragostea pe care o am fata de caini si cu toata durerea gandului, daca eutanasierea este solutia – in lipsa adaposturilor- pentru siguranta oamenilor pe strada….. mai bine asa. 🙁
Sterilizarea este modalitatea prin care le oprim inmultirea, insa sterilizati sau nu, cainii tot ataca.
Repet, nu toti, dar cum facem diferenta?
cainii strazii
Nu as vrea sa fiu catalogata drept fara inima, departe de mine gandul rau fara motiv.
Azi dimineata cand am cumparat boabe pentru cainii mei pe care i-am vizitat la parinti am luat o punguta si am hranit si doi alti caini rataciti pe strada.
Eu sunt dispusa sa donez o suma lunar pentru hranirea si intretinerea cainilor din adaposturi. Iar pe mine, repet -m-au atacat caini fara stapan si nu ii vreau pe strada!
Sunt convinsa ca nu am fost singura.

Tu care “lupti” pentru viata patrupedelor si protestezi pentru libertatea lor pe strazi cat ai dona pentru intretinerea lor in adaposturi?
La vorbe ne pricepem toti si pana la urma “cainii fara stapan” sunt marul discordiei intr-un razboi al orgoliilor fara logica.
Pierdem vremea certandu-ne aiurea. Hai sa facem ceva practic.
Eu nu ii vreau pe strazi, tu nu ii vrei eutanasiati. Strangem impreuna niste fonduri?

Am vazut pe Facebook ca Asociatia Robi sterilizeaza gratuit. Link aici – poate ajuta pe cineva.

Libertateamea.ro a publicat articolul Începe bătaia pe ciolanul „Eutanasierea câinilor”, oamenii au iesit luni in strada sa protesteze impotriva eutanasierii cainilor.
Ce s-a intamplat?

Eutanasiere,sterilizare,siguranta-

Comments

3 thoughts on “Eutanasiere,sterilizare,siguranta-

  • 07/03/2011 at 5:32 PM
    Permalink

    Am avut si eu o experienta ceva mai neplacuta acu` vre-o luna in urma cand, mergand spre un cabinet medical,am fost “compostat” de un catel,care la prima vedere, parea mai mult decat inofensiv ! Acel amarat de catel, a muscat 2 persoane in 10 minute!!! Nu m-a deranjat acest fapt pentru ca ” nu a produs daune majore”. Mai neplacut a fost faptul ca,nu am putut urma programul de vaccinare anti rabica,prescris de catre medicul de la Spitalul Fagaras,sectia “boli infectioase”.I-am scris “edilului” care, a zis ca are in plan construirea unui adapost pentru cainii comunitari… Povesti ! Cainii…s-au inmultit,sunt mai salbatici,mai feroci,facandu-ne viata grea pe langa multe altele care nu depind de ei…

    Reply
  • 09/03/2011 at 3:15 PM
    Permalink

    Problema nu sunt sarmanii catei … ci oamenii inconstienti care ii hranesc pe cei fara stapan, care ajuta la inmultirea lor pe strazi si nu isi asuma responsabilitatea pana la cap de iubitori de animale – hrana, sanatate, intretinere, curatenie, adapost (bine aici este si putina ipocrizie atata timp cat nu sunt si vegetarieni in acelasi timp)

    Reply
  • 17/04/2011 at 2:31 AM
    Permalink

    Nu sunt Dumnezeu si drept urmare cum as putea eu lua viata unui caine??? Cu atat mai mult a sutelor de mii de caini fara stapan. Daca ei traiesc printre noi inseamna ca merita sa existe…sa ne iubeasca sau sa ne urasca. Ei latra si musca, asa parca cunoastem dintotdeauna ca fac cainii…
    Daca as fi totusi Dumnezeu as eutanasia inaintea cainilor, oamenii. Toti oamenii fac fapte infinit mai grave, nu doar o muscatura. Pe ei cine-i condamna la moarte???

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.