Stii sfarsitul de an cand scoti pe furis agenda cu planurile pe care le-ai facut in Ianuarie si compari visele cu realizarile?
Ei, in ultima vreme obisnuiesc sa trag linia adunarilor facute unele sub altele cum invata pustii de 8 ani la matematica, la un interval mult mai scurt si in functie de suma sau de diferenta realizarilor trec la comutarea termenilor pentru perioada imediat urmatoare. 😀
Acum, as vrea o vacanta!!!
Pastrez …. ce pastrez?!
… amintirea oamenilor pe care i-am iubit candva, pe care ii iubesc si la care ma mai gandesc uneori.
Pastrez lucruri utile adunate din locurile pe care le-am vizitat si multe fotografii.
Nu imi place rapiditatea trecerii timpului, ma chinuie ingrozitor tocmai din cauza faptului ca imi limiteaza activitatile.
Nu imi place ideea de imbatranire.
Ma tem…
Îmi pare rau de faptul ca au fost momente in trecut cand nu am avut maturitatea necesara sa reactionez logic.
Imi place sa fie liniste, sa stiu ca toate sunt la locul lor.
Nu sunt o razbunatoare. Iert si uit.
Dansez foarte rar. Stiu ca suna ciudat, dar nu inteleg rostul dansului, asa cum nu inteleg rostul drogurilor sau al alcoolului.
Cant de fiecare data cand imi aduc aminte. Am facut cinci ani muzica si chitara clasica, am cantat doi ani intr-un cor, imi place sa cant foarte mult si sper ca in curand sa imi aduc chitara de la ai mei. 
Niciodata nu spun niciodata. Si niciodata nu ma cert. Prefer sa las de la mine.
Stiu ca nu pot schimba lumea si nici nu intentionez. Am invatat sa iau lucruri asa cum vin.
Rar spun: azi nu am nimic de facut! Viata mea e in continua alerta, cu schimbari de situatie si neprevazut. Oh, yea!
Plang rar.
Sunt confuza cand oamenii din jurul meu isi pierd logica, se cearta sau nu isi respecta cuvantul dat. Nu inteleg de ce, atat timp cat toate vocile spun in cor faptul ca gandirea ne diferentiaza de animale.
Am nevoie de oameni inteligenti in jurul meu. Nimic altceva nu ma “excita” la maxim.
Ar fi trebuit…. nu cred in acest “ar fi trebuit” pentru ca nu are logica. Inseamna sa judec trecutul cu mintea si experienta pe care le am acum. Ori asta ar fi nedrept. Nu imi pare rau de nimic. Am facut ce am stiut si ce am putut mai bine la momentul X.
As putea si … stiu ca intr-o zi toate visele mele devin realitate. Treapta cu treapta… 😉
Leapsa preluata de la Nina.
O dau mai departe Simonei, Liei si Ciresei.
De-abia astept sa ma citesc! 🙂
Mulțumesc! Preiau zilele următoare 🙂 Pupez!