M-am saturat, mi-e scarba de badarani, de needucati si de falsitatea care ma inconjoara.

M-am saturat ca totul sa se rezume la gesturi mincinoase.

Mi-e scarba de formele fara fond pastrate doar ca “asa e bine”.

In vinerea mare cand clopotele bat si in biserici se canta prohodul lui Iisus, aceeasi “credinciosi” care stau cu capetele plecate in fata altarului injura sau scuipa pe strada, se imping pentru o floare sfintita pe care sa o aduca in casa ca semn al smereniei.

Scriam si in urma cu doi ani: credinta nu sta in cat de mare iti este lumanarea.

Smerenia si credinta nu sta in capul ala gol pe care il pleci in biserica in semn de nici tu nu stii ce, atat timp cat in societate, fata de alti oameni te porti ca o lepra in fata careia pana si zidurile Babilonului ar crapa.

Mi-e scarba de falsitate si de nebunia sarbatorilor religioase la romani.

Mi-e scarba de furia covoarelor batute in fata blocului si de chinul mieilor omorati de dragul prospetimii, de multimea goala si surda care vine sa ia lumina in noaptea de Inviere, de energia minciunii pe care o simt de fiecare data in preajma marilor sarbatori ortodoxe.

M-am saturat de bataia pe lumina de Pasti si pe intaietatea primului venit.
De ce oameni buni?

Spuneti ca sunteti credinciosi si va bateti pentru tainele bisericii, insa sunteti rai intre voi si va aduceti reciprVinerea Mareoc durere in suflet?
As sta uneori numai inchisa in casa sau as fugi de mizeria societatii numai sa nu ma mai confrunt cu minciuna, cu interesele si rastalmacirea valorilor morale.

Azi am fost la biserica si nu, nu am simtit nici calmul multimii si nici energia calda.
M-a cutremurat vocea preotului suparat ca enoriasii nu au terminat sa treaca pe sub masa scoasa pana la ora 18, m-au indignat gesturile paznicilor pusi la aceasta: se trece o singura data, nu de trei ori. Este de ajuns!

Religia si credinta nu au nicio treaba cu ceea ce facem noi, asa zisii crestini de fapt, nu are nicio treaba cu ce se intampla in biserica sau cu modul in care ne purtam, fatarnic si scarbos atunci cand iesim pe strada.

Religia si credinta sunt in suflet si atat.
Unde e iubirea de oameni? Unde e pacea?
Mi-ar placea sa simt lucrurile astea peste tot, pe strada.
Mi-ar placea sa avem nevoie unii de altii si sa fim disponibili nu doar atunci cand ne este bine, cand cerul e roz.
M-am saturat de oameni care fug din fata responsabilitatilor, fie ele chiar si morale, motivand ca isi traiesc viata.

-E vinerea mare.
-Asa si?

Vinerea Mare cand ne calcam in picioare demnitatea

Comments

Tagged on:                                 

3 thoughts on “Vinerea Mare cand ne calcam in picioare demnitatea

  • 23/04/2011 at 2:59 AM
    Permalink

    bai.. sincer nici eu nu ii inteleg pe multi… paja si mama … nu majca maine si poimaine carne tine post… si azi in vinerea mare ar fi trebuit sa tii post … pm daca mie mi-e pofta de ceva mananc.. nu zic ca nu cred dar daca vreau sa mananc ceva .. apoi mananc.

    Reply
  • 23/04/2011 at 9:11 PM
    Permalink

    Ai extrem de mare dreptate!

    Si eu sunt dezamagita de toate aceste parade facute in numele credintei.
    As vrea multe, si mai ales disponibilitatea aproapelui, de care vorbeai tu, atat in momentele bune, cat si in cele mai rele.
    Si eu fac parte din cei care poate uita de aproapele meu cand sufletul mi-e trist si se simte rau…..

    Chiar si azi ma intrebam daca sa merg la Inviere in ideea ca atentia mea poate fi usor distrasa daca nu e liniste si stau si ma intreb care ar fi rostul sa merg, daca nu acela de a asculta predica si a lua Sfanta Lumina….

    Paste Fericit si Luminat! :*

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.