A inceput la Brancoveanu, la intrarea in Oraselul Copiilor, alaturi de Razvan si de Cristian.
Ne-am dat prin orasel, Tineretului, Carol si parcul de langa Palatul Copiilor, in care sunt multe statui.
Nu am aflat inca numele.
In fine.
Ideea este ca mi-a placut foarte mult, m-am simtit relaxata si total offline, desi Razvan, dragul de el a ales cateva drumuri in panta pe care … nu le-am urcat intr-un final. 😀

Intreaga plimbareala a durat in jur de patru ore si am ales sa merg acasa pentru ca trebuia sa o faca cineva si pe asta; de pe bicicleta nu prea imi vine sa ma dau prea usor jos.
La intoarcere am avut o mica ciocnire pe o banda de biciclisti cu o domnisoara plinuta- e putin spus, care avea si casti in urechi si mergea ba in stanga, ba in dreapta.
Daca era ceva cadeam pe moale.
Imi pare rau oricum.

Trebuie sa gasesc neaparat o solutie pentru montarea unei camere pe bicicleta. Are cineva vreo idee?

In rest parcurile nu au fost atat de pustii asemeni unei zile obisnuite din saptamana, dar nici nebunia din weekend nu m-a sufocat. Peste tot apar insa ca din senin catei si am inceput sa am ochiul format. Ii vad ascunsi cum stau dupa masini sau tolaniti in iarba gata sa sara la atac.
Intr-unul din parcuri m-am intalnit cu primarul sectorului 4, cu Cristian Piedone si bineinteles ca am deschis fix subiectul care ma arde: cainii vagabonzi.
Pe strada cand biciclesc nu am teama de masini, de oameni, de…. de…?! Nu, eu sunt absolut inspaimantata de caini si peste tot pe unde merg in cartier nu e zi in care sa nu ma alerge vreunul.
Asa cum stiam, de altfel, domnul primar Piedone mi-a spus ca nu e de competenta primariilor de sector si ca asteapta sa primeasca aceste competente de la primaria generala, astfel incat sa ia masuri.

Da, un caine sterilizat nu inseamna ca nu este mai putin agresiv, ci din contra, insa sterilizarile nu au fost facute tocmai cum trebuie, iar in sectorul 4 sunt si catei foarte batrani care nu mai trebuiau sterilizati, ci …

Da, cateii sunt fascinati de miscarea rotilor bicicletei, se simt amenintati, nu stiu, nu imi dau seama, insa sunt convinsa ca nici eu si niciun alt biciclist sau pieton care a trecut pe strada X nu a atacat vreun caine asa ca nu avea ce face in momentul ala, ci doar s-a ferit sau a fugit din calea lui cat a putut de tare ca sa nu fie muscat.
Saracii catei, stiu ca nu este vina lor, nah, ca traiul asta comun nu e fix prea pe roze si poate ca le este foame sau poate ar fi cei mai buni prieteni sau paznici, dar intr-o curte, nu ai nimanui pe strada.

In fine, dupa cum am inteles problema/ mingia animalelor fara stapan este plasata din curtea unei primarii in a celeilalte,legea permite asta si poate pana la urma nimeni nu se indura sa omoare niste animale nevinovate sau sa le ofere totusi un adapost incapator si sustinut financiar.
La Glina spatiul este mult prea mic, la…..

Eu sper din tot sufletul ca primariile de sector sa primeasca competentele necesare astfel incat sa se poata ocupa de cateii fara stapan, in ce fel este cu putinta, astfel incat nu eu, ci toti sa mergem in siguranta pe strada.

Si ca sa inchei intr-o nota biciclistica de mare fala va mai spun mandra ca si d-nului primar i-a placut bicla mea. 😀 Marfa de Olanda, deh, cui nu i-ar placea! 🙂

cu bicla

Regina bicicletelor si problema cainilor vagabonzi

Comments

2 thoughts on “Regina bicicletelor si problema cainilor vagabonzi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.