Jurnal de nefumator

6.06. 2011- ora 3.55

Zilele trecute am stat de vorba cu cineva care incerca sa se lase de fumat. Spunea ca a reusit sa faca asta in urma cu ceva timp, ca trecuse de toata perioada de chin si de obisnuita, apoi dintr-o prostie s-a apucat iar.
Ma gandesc la faptul ca daca viata nu ar fi facuta din alegeri ar fi monotona.

Cumva, discutia cu pricina mi-a aprins un beculet.
Imi amintesc de faptul ca l-am intrebat pe Alexandru Negrea in articolul in care povestea cum s-a lasat de fumat daca exista viata dupa fumat.

Ultima oara cand m-am lasat de fumat fara sa pun mana sau gura pe tigara, fara sa simt ca as vrea sa fumez a fost in 2003; m-am apucat apoi din nou, din tipica prostie, dupa cateva luni.
Stateam cu tigara in mana si cumva m-am trezit ca trag in piept.

Povestile sunt multe in privinta renuntarii la fumat si majoritatea se refera la faptul ca… te ingrasi. Asa cum exista telenovela conform careia daca fumezi esti suplu. Sa fim seriosi, la cat am fumat in ultimul timp, ar fi trebuit sa ma insir pe strada, cu cate o coasta pe fiecare bordura.

In septembrie, in ultima zi din Redescopera Romania, in Dobrogea, mi-am promis mie insami ca ma las de fumat. Si am facut-o pentru cateva zile fara probleme, fara sa mananc mai mult sau sa fiu nervoasa.
Imi lipsea uneori gestul de a tine o tigara in mana, iar imaginatia mea bolnava isi inchipuia ca inspiratia visatorului clasic, ratacit in rotocoale de fum si menta proapat culeasa din gradina s-a pierdut.
Pe lumea asta totul tine de obisnuita si de perspectiva.

Exista o alta lume dincolo de fumat?

Cei care ma cunosc si alaturi de care am mai dezbatut acest subiect vor sopti ca imi va fi imposibil sa o descopar, pentru ca de cand incerc, dar nu am scapat de acest obicei idiot.

Da, nu am scapat, nu am fost pregatita psihic poate, asa cum mi-a luat ceva timp sa recunosc fata de mine insami ca am fost grasa, dar ma tratez (inca).
E greu sa recunoastem intai greselile pe care le facem fata de noi insine; consider ca intr-un moment de nebunie cei din jur nu mai conteaza.
Imi recunosc neputinta.

Ora 4.05
Am sa imi fac o cafea si imi aprind ultima tigara din pachet.
Nu stiu cum sa procedez, cum sa o fumez ca sa trag din ea intregul fum, sa fur intreaga inspiratie albastra a poetilor.

Astazi vreau sa ma las de fumat.

De astazi nu mai vreau sa fumez.

Ma gandesc cu teama la toate cele povestite in jur; si reiau: cu ingrasatul, cu nervii, cu nebunia, cu sevrajul.
De cateva ore nu imi gasesc somnul si am realizat ca dincolo de cele auzite, sau tocmai datorita (in panica, datorita- si nu din cauza- e termenul potrivit) celor auzite nu am vrut sa ma las de fumat, nu am crezut in nimic din ce mi-a ajuns la ureche, pur si simplu nu am vrut sa renunt.

Revin la cele scrise mai sus, in 2003 sau fie si in toamna lui 2010 cand nu am fumat pentru o perioada mai lunga de timp nu am fost deloc intr-o pasa proasta din aceasta cauza. Ba dimpotriva.
Bun, sa recapitulam: cu 80% din gura astazi spun/ scriu ca incerc sa ma las de fumat.
Cei 20% ii rezerv esecului.

De ce fumez? O fac din plictiseala, o fac din prostie, o fac pentru ca ma inspira, o fac pentru ca uneori reprezinta un respiro idiot pe care mi-l iau.
Fumez pentru ca nu am stiut poate candva ce sa fac cu mainile si inconstient am gasit aceasta cale, fumez pentru ca…. nu stiu de ce fumez! Am avut perioade in care am fumat de nervi si in neputinta de a schimba o situatie sau alta din jurul meu, situatii in care oamenii se chinuiau sau se complaceau in dezastru.

Nu m-a fortat nimeni, nu am inceput sa fumez sa fiu mai smechera, am facut-o cand am avut chef si cum am avut chef.
Si dintr-o data m-am trezit tragand in piept.

Sper sa fie in regula si sa nu ma dezamagesc pe mine insami prin decizia pe care o iau cu 80% din inima.
In perioadele scurte in care m-am lasat de fumat in ultima vreme, cumva ma panica gandul ca nu am tigari, nu fumam daca le stiam cuminti in sertar. Nu stiu foarte clar cum am sa procedez de aceasta data; cred ca mai bine nu imi cumpar pentru ca am sa fiu tentata sa le fumez. Am sa vad.

Am sa continui telenovela in alte articole din categoria special facuta cu ocazia minunatei decizii pe care tocmai am luat-o. Pe cat de minunata va fi de fapt am sa constat in urmatoarele zile. Pana atunci cred ca cel mai bine ar fi sa stau inchisa in casa sedata. Imposibil.
Ups, deja m-a luat un moment de panica. 😀
Parca incepe sa ma manance si pielea.

Jurnal de nefumator

Comments

Tagged on:     

11 thoughts on “Jurnal de nefumator

  • 06/06/2011 at 6:03 AM
    Permalink

    Nici eu nu am reusit sa ma las, insa sunt momente cand mi-e lene sa cobor sa imi iau tigari si “rezist fara probleme”. Deci totul tine, precum ai zis, de obisnuinta. Intr-o anumita masura contibuie si “anturajul”. Am lasat tigarile 6 luni si acum trag din “paiele” astea din nou. De ce? Din prostie si obisnuinta. Cred ca treaba cu fumatul tine de caracterul fiecarei persoane si nu exista o reteta care sa fie universal valabila pentru renuntarea la fumat.

    Si apropos, buna dimineata 🙂

    Reply
    • 06/06/2011 at 6:12 AM
      Permalink

      Incearca sa te lasi si tu odata cu mine. Hai sa vedem ce iese.

      Reply
        • 06/06/2011 at 12:33 PM
          Permalink

          Ora 12.32 Am niste stari care se bat cap in cap, ma simt nervoasa, desi starea mea naturala nu e deloc asa.

          Reply
  • 06/06/2011 at 8:47 AM
    Permalink

    Traiesc alaturi de un fumator inrait si un fost fumator. Fumatorul inrait a incercat sa se lase de fumat (si asta a durat 1 zi, asa ca ai admiratia mea ca ai reusit sa te abtii pe o perioada mai mare) prin reducerea tigarilor. Iti spun sincer ca se amageste, dar nu ii spun nimic sa nu se supere :D. Cel care s-a lasat de fumat a facut-o brusc si nu s-a mai apucat.
    Pot sa iti urez doar succes, pentru ca nu pot sa iti spun o metoda eficienta ca sa scapi de viciu.
    Ai putea sa inventezi masina timpului … ca sa nu te apuci deloc de fumat… 😀

    Reply
  • 06/06/2011 at 6:22 PM
    Permalink

    daca simti neaparat nevoia sa tii o tigara in mana… incearca-le pe acelea electronice sau asa ceva :)nu mai stiu cum se numesc… 😀

    Reply
  • 07/06/2011 at 5:09 PM
    Permalink

    Da. Exista “viata dupa fumat”. O spune cineva care are 10 luni de cind s-a lasat, dupa 30 de ani de “cotizare” zilnica. Este cu totul alta viata. Mai frumoasa. Nu mai usoara (ca ispita rezista al naibii de bine… in timp). Dar mai frumoasa. Se merita efortul… Good luck!

    Reply
  • 08/06/2011 at 12:31 PM
    Permalink

    Cum merge treaba cu tigarile?
    Din pacate eu nu am reusit sa scap de tot de ele, doar am redus drastic numarul lor. Cam 1-2 pe zi, asta in situatia in care “bagam” un pachet pe zi.

    Reply
  • 15/06/2011 at 10:57 AM
    Permalink

    abia ce am sosit pe blog pentru a o “cunoaste” pe iyli si pe langa imaginea scrumierei folosite ceva mai mult decat cliseul -ma tai cu lama- pe pitziponcii de capitala trebuia sa-mi sara-n ochi si postul asta >. brb, tzigare =p

    Reply
  • 19/06/2011 at 12:48 PM
    Permalink

    Eu m-am lasat de fumat fara mari probleme, eram un fumator inrait, fumam aproape un pachet si jumatate pe zi, am fumat apropae 15 ani. Am avut ambitia de a ma lasa de fumat.Am reusit intr-o singura zi.Nu mi-a fost greu si nici nu mai doresc sa mai fumez.

    Reply
  • 19/06/2011 at 12:53 PM
    Permalink

    Am aproape 8 ani de cand m-am lasat de fumat si sa stii ca ma simpt excelent, doar ca m-am mai ingrasat putin.Am 74 kg la inaltimea de 1.74 cm fata de 68 kg cand fumam.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.