Cu ceva ani in urma, in Fagaras simteam ca am pierdut vise si idei.
La coborarea de pe munte eram in graba si speram cu un suflet mic, mic, faptul ca am sa gasesc o masina care sa ma salveze pe drumul catre orasul Victoria.
M-am ratacit intr-un camp albastru si dupa cateva momente in care mintea mi-a fost goala, calmul a revenit.
Am sa las insa povestea Fagarasului pentru altadata, astazi scriu doar despre florile albastre care mi-au readus in ziua aia ciudata zambetul pe buze.
Florile de levantica, parfumate, laitmotiv al iubirii si al somnului linistit, catifeleaza pielea si reduc totodata caderea parului.
Sunt folosite atat in arta ornamentala, cat si in bucatarie.
Mai devreme, in fata intrarii din parcul Cismigiu am intalnit o batrana care vindea buchetele de levantica.
Am revazut in florile mici, crestele Fagarasului si le-am luat acasa imbracate in parfumul sperantei.
Ce am facut cu ele vezi in fotografiile de mai jos.
La mine in casa miroase atat de frumos acum.
