M-am indragostit iremediabil de piesa lui Baniciu.
In discutiile care imi ajung la urechi, in magazin sau in dragoste, mai nou totul se reduce la bani; cand lucrurile sunt mult mai simple de fapt. Exista pacate mult mai grave decat sa invatam sa fim fericiti prin prisma lucrurilor simple. 😉
Intre inima si logica, calea este una de legatura, nu a contradictiilor sau a tristetilor inchipuite.
Si dincolo de „azi” e visul, punctul de pornire in realitate.
„Am fost cel mai bogat din lume cand nu aveam nici un ban….am vazut adancul acolo sus in munti… am intalnit si moartea, dar m-am indragostit de viata imediat…. am fost si cersetor si rege in aceeasi zi… cat am ras, cat am plans…. poate-i scris in vreo carte…am vazut si indragostiti pe val si eu cat am iubit….si am sa merg mai departe…” sunt versuri de mare forta cum ar spune o cunostinta de-a mea. 😛
Poate ca odata cu banii apare si alt tip de cunoastere si este omeneasca dorinta de mai mult sau mai bine.
Pentru mine banii reprezinta simple instrumente: sa mai rezolv o inundatie in peretele bucatariei, sa imi cumpar pesti ca tot imi mor pe capete, corzi la chitara pe care in sfarsit am lipit-o sau sa platesc factura la lumina, nu de alta, dar altfel nu functioneaza laptopul si evident nu mai am cum sa ii fiu fidela amantului „internet”.
Cunoasterea si constientizarea intamplarilor din jur sau a propriilor sentimente nu au insa legatura cu banii, ci cu forta pe care o avem, cu viziunea cu ajutorul careia transformam viata dintr-o poveste in inchisoare.
Si cand spun asta ma refer la prostia planurilor, a lucrurilor mult prea calculate si a vrajelii proaste.
Am observat ca de obicei oamenii dau in cei pe care culmea, ii iubesc, straduindu-se pe de alta parte sa fie grozavi vis-a vis de alti oameni care nu le merita sinceritatea.
Cumva, povestea pare incurcata.
Cunoasterea si constientizarea intamplarilor din jur sau a propriilor sentimente inseamna practic viza norocului la loteria dorintelor, pentru ca apoi banii sa fie doar instrument pentru indeplinirea acestora. 😀
Am fost cea mai bogata din lume cand nu aveam niciun ban… dar ma aveam pe mine; cand stiam sa ma bucur de lucrurile simple si de sentimentele curate.
Cele doua zile petrecute in Eforie mi-au limpezit mintea. Am reusit sa fac o lista cu niste lucruri pe care le amanam oarecum cu teama in ultimele luni si maine ma trezesc de dimineata in incercarea de a rezolva tot. Vreau sa fiu din nou bogata. 🙂
Yes, it’s a confusing story,
but i like to read it.
Looking for the metaphor.
Banii sunt un instrument, da. Pe care, personal, il detest cel mai mult. Pentru ca daca nu ii ai, nu poti nici macar sa te caci la veceul public. Iar intr-o relatie banul are locul sau important (de voie sau de nevoie), chiar daca putini admit asta. Sexul pe intuneric are farmecul lui dar daca te afli in pozitia de a alege sa stingi singur lumina si sa stii ca a doua zi nu ramai la fel de gol ca in timpul noptii 😀 Dar probabil ca insusi Dumnezeu a platit pentru tarina din care l-am plamadit pe Adam.