Nu stiu de unde as putea incepe sa imi exprim si sa imi explic astazi gandurile si sentimentele corect, astfel incat sa nu jignesc pe cineva.

Poate faptul ca am acest blog da senzatia tuturor celor care intra in contact cu mine ca ma cunosc.

Sunt intr-o pozitie oarecum ciudata, o situatie pe care nu o inteleg si care ma seaca de energie pur si simplu.

Sunt inconjurata de foarte multi oameni, iar aceste randuri sunt pentru voi toti si repet, nu am nici cea mai mica intentie sa jignesc pe cineva. Tot ce vreau e sa ma fac inteleasa, sa imi intelegeti pozitia.

Sunt obosita, sunt obosita de energia pe care o consum implicandu-ma in viata fiecaruia dintre voi. Nu stiu daca sinceritatea si modul in care ma port, faptul ca va ascult si faptul ca nu am refuzat pe nimeni niciodata sau faptul ca nu v-am raspuns urat, violent, ma face sa fiu ca un magnet, sa atrag in jurul meu tot felul de povesti.

Sunt oarecum magulita de tot ce se intampla, de faptul ca sunt asaltata cu telefoane, de oameni care imi spun povestea lor intreaga din prima secunda in care ma intalnesc pe strada; orgoliul meu de femeie e gadilat cand „lista” celor care ma plac e in crestere, cand primesc complimente. Stiu ca oricare alta femeie in locul meu ar fi incantata, insa, nu mai pot, nu mai vreau.

Si tu si tu, ai senzatia ca esti unic in viata mea, ca numai tu si faptul ca vorbesc cu tine se intampla, ca intreaga mea atentie iti apartine.
De cate ori m-ai cautat fara sa vrei ceva? De cate ori m-ai cautat sa vezi pur si simplu ce fac?

Si tu – si tu, ai senzatia ca sunt o floricica fara absolut nicio alta grija decat sa iti fac tie viata mai frumoasa, sa fiu un refugiu pentru tot ceea ce ai ales pana acum, dar nu iti mai face placere, pentru tot ceea ce iti doresti.
Toti aveti senzatia ca prin mine gasiti raspunsurile la nefericirea si neindeplinirea din viata vostra, iesirea din situatii pe care voi insiva le-ati ales gresit.

Ma incarc cu toata aceasta energie, insa rezolvarea nu vine de la mine si de la nicio alta persoana, rezolvarea vine de la voi, prin voi insiva.
Repet, nu mai vreau, nu mai pot sa reprezint obsesia niciunuia dintre voi. Nu ma simt bine pe postul de obsesie, fie ca vorbim de prietenie, dragoste sau sex.

Fiecare intelege ce vrea nu ce poate in general din tot ceea ce se intampla in jur. Poate e complicat, poate cer eu prea mult si asa cum scriam mai sus e cazul sa ma bucur de atentia care ma inconjoara.

Insa, la randul meu am o viata, la randul meu am ganduri si sentimente si pana la urma eu sunt cea mai importanta persoana din viata mea. Asa trebuie. Nu stiu de cate ori m-am plans la tine de ceva! Nu stiu daca poti numara pe degete datile in care am cerut ceva!

Nu am considerat niciodata ca daca ofer ceva trebuie sa si primesc la schimb si faptul ca ofer nu inseamna ca imi da dreptul sa cer sau sa am vreo pretentie asupra vietii altcuiva.

Poate astazi nu am chef sa vorbesc cu tine, oricat de drag(a) mi-ai fi, asta nu inseamna ca am ceva impotriva ta; nu imi lua gestul drept jignire, insa asemeni tie am nevoie de spatiul meu energetic si fizic personal, la randul meu am o viata si am probleme si nu pot sa stau la dispozitia ta cand vrei tu sau cum vrei tu.

Daca zambesc si sunt draguta nu intelege gresit, nu vreau de fapt nimic de la tine, ci pur si simplu consider ca oricum in viata se intampla tot felul de cacaturi, de ce sa stric si eu cheful oamenilor, de ce sa ii fac sa se simta prost, cand la randul meu prefer sa fiu inconjurata de zambet si de vorbe bune si frumoase.

Daca sunt draguta si nu ti-am spus niciodata „nu” pana acum, nu inseamna ca tot ceea ce fac e sa stau la dispozitia ta, sa te ascult sau sa te iubesc.

Toti aveti senzatia ca trebuie sa zambesc mereu, ca daca nu raspund la telefon nu va mai iubesc, nu vreau sa va vorbesc…

Oameni buni, m-ati obosit, incercati sa va rezolvati problemele singuri; nu mai pot, nu va mai vreau asa, toti vreti ceva de la mine; sunt momente cand poate nu am chef si energie nici pentru mine, dar pentru voi.

Faptul ca va bagati pe gatul meu nu ma face sa cred decat ca – practic va folositi de mine sa va rezolvati problemele si sa va faceti mai frumoasa viata pe care o duceti, o viata incompleta si usor nefericita.
Dar daca m-ati iubi si m-ati respecta v-ati gandi ca si eu tot om, asemeni voua sunt.

Am obosit de tot si de toate, am obosit sa fiu bunul samaritean.

Am obosit sa aveti senzatia ca puteti avea control cumva asupra vietii mele prin simplul fapt ca v-am acordat atentie intr-un moment sau in altul, prin simplul fapt ca v-am dat senzatia ca sunteti unici in viata mea.

Toti avem nevoie de incredere, toti avem nevoie sa ni se dea incredere si ma repet, prefer ca toti cei din jur sa constientizeze cat de multe lucruri frumoase exista, insa ati depasit orice limita.

Va rog sa ma lasati toti in pace, va rog sa nu mai aveti pretentia sa va ascult sau sa va iubesc ca si cum numai eu si cu fiecare dintre voi as fi pe pamant.

Tu si tu- ai senzatia ca vii si pleci din viata mea de fiecare data cand vrei. Asta e dovada de egoism feroce. Daca inchid ochii nu inseamna ca sunt tampita si daca tac nu inseamna ca nu am ce spune.

Rezolva-ti problemele!
Acum cine e fantana si cine e drumetul nu mai conteaza. Rolurile se pot schimba oricand.

Pur si simplu daca iti pasa de mine, te porti cu respect si incerci sa vezi si cum sunt eu, incerci sa intelegi si ce vreau eu, viata nu se raporteaza doar la tine. Iar daca nu intelegi asta, iti spun de pe acum ca nu mai existi pentru mine, nu mai am loc si nu mai vreau! Iar faptul ca ai sa dormi pe pres nu o sa ma mai intoarca din drum.

Later edit
17.07

Vad ca in urma acestui articol toti oamenii din viata mea s-au simtit vizati si au inceput sa imi ceara socoteala. Nu va d cu ce drept sau ce rost are aceasta atitudine. Nu faceti decat sa ma intristati si inteleg doar ca va ganditi la voi si atat.
Fiecare dintre voi a inteles ca despre el este vorba, fiecare s-a simtit dator cu ghilimelele de rigoare sa intrebe de ce.
Oameni buni, nu v-am gresit cu nimic, ba din contra, insa repet, daca exista o minima urma de respect in mintea/sufletul vostru pentru mine ma lasati in pace.
Asta nu e prietenie, asta e povara.

Nu mai vreau sa fiu obsesia nimanui!

Comments

Tagged on:                                     

3 thoughts on “Nu mai vreau sa fiu obsesia nimanui!

  • 09/07/2011 at 5:34 PM
    Permalink

    Esti o tipa vie, e cumvaaaaa…”normal” sa patesti treburi din astea. Vampirii energetici simt asta si “top”, ca vor si ei energie de la tine.
    Am si eu niste nebune de care nu scap decat greu. Citeste pe net despre “vampirismul energetic”, se pupa bine cu ce scrii tu aici.
    Sa ai o zi buna !

    Reply
  • 09/07/2011 at 5:36 PM
    Permalink

    Daca ar fi sa pun un comment bun ar trebui sa dau un copy/paste la ce ai scris tu. Tot ce ai scris tu mai sus ar trebui bagat de noi toti la cap si nu sa intre pe un ochi si sa ne iasa pe fund. Faptul ca cineva iti zambeste sau iti asculta cu un oarecare interes ce ai pe suflet nu inseamna ca numai tu esti in viata lui/ei. http://imageshack.us/photo/my-images/21/wallpaper674165.jpg/

    Reply
  • 10/07/2011 at 2:00 AM
    Permalink

    some people, men or women, are blessed with the gift of good listening.
    Just a few of tem have also the gift of radiation and comprehension.
    But don’t think that they have solutions for everything.
    Sometimes it’s hard to handle cz people expect to much.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.