Din cand in cand mi-e dor si ratacesc in vis pe strazile Sighisoarei.
E mereu senin si nori pufosi se joaca in zbor desupra turnului cu ceas.
Timpul trece mult prea repede si din pacate imi scapa printre degete dorinte.
Am gasit puterea de a-mi alina infrangerile, de a-mi recunoaste ca nu sunt supra-om si nu pot face tot.
Sa reflecte oare zidurile Sighisoarei trecerea noastra prin oras?
Exista o memorie a materiei?
Memoria materiei. Constientizare.
e frumos in vis 🙂
Mereu. 🙂